Azi am primit pacheţelul de la G. (aţi vrea să ştiţi cine e, ştiu…) cu Extension du domaine de la lutte… choueeeeeeeeeeeette ! E subţirică, cînd o termin promit să scriu despre, dacă m-am tot plîns pe blog că Houellebecq, franceză, traduceri şi aşa mai departe. Acum e produsul original, nealterat de nicio formă de traducere, haha …
Şi MY GOTH !!!! Melodia asta e atît de frumoasa…
Ce-am primit eu cadou septembrie 28, 2009
« BROUTE-MOI LA BANDE DE GAZA » zise scriitorul septembrie 13, 2009
Frate, ce mă enervează cînd mi se întîmplă să citesc romane la care mi-e extraordinar de clar că ceva mă deranjează. De exemplu Houellebecq care nu-mi place de nici un fel. Ba mai mult, niciodată nu o să-mi placă dar trebuie să mă prind într-un final ce mă deranjează cu adevărat la cărţile lui… Ca să fie totul şi mai frustrant, mi-e mai mult decît clar că e un scriitor « vachement bon » ca să zic aşa. Mai am puţin şi termin Posibilitatea unei insule… e aşa de frustrant, iar mă încearcă nebuniile gîndindu-mă la cum ar suna asta în original, gîndindu-mă la faza cu traducerile, daca îl citesc pe Houellebecq sau dacă nu cumva îl citesc pe Emanoil Marcu în variantă houellebecquiană, enfin…
Din ciclu’ « de ce dracu’ » (ca în postu’ anterior) :
De ce dracu’, pe lîngă faptu’ că se găsesc destul de rar (hei nu am văzut la taraba de la colţu străzii un Houellebecq original deşi tre’ să recunosc că aş fi fost plăcut surprinsă), cărţile în ediţie originală mai costă şi mult. Adică de ce trebuie să dau 100 de roni pe o carte dacă vreau să o citesc în franceză/italiană/engleză ş.a.m.d. Uat dă fac ????!!? Da cultura se plăteşte sînt de acord dar pînă unde… Pfffffffffff m-am enervat…
le déluge universel de la merde :X septembrie 7, 2009
A venit toamna, şi o dată cu ea vine şi noul an universitar.
Cred că de cînd sînt studentă mi-am făcut la nervi cît pentru toată viaţa, chiar şi pentru aia de apoi, ca să nu mai zic că am să le las moştenire şi nepoţilor nepoţilor nepoţilor. Deci nimeni să nu se îmbulzească căci avem pentru toţi, ba chiar şi în plus.
Încep anul trei în forţă, pregătită din nou pentru căminele lor de rahat, profesorii imbecili, colegii efectiv proşti (proşti dom’le da’ mulţi şi cu carnet de student pe deasupra, acest nou barometru al prostiei tinere).
Culmea e că nimeni nu e deranjat de nimic, asta mă scoate din minţi mai mult decît starea lucrurilor în general. O nu… dacă îţi faci treaba cum trebuie ai şanse mari la răsplata supremă, o bursă de răhăţel de cîteva luni pe undeva pe Afară (pentru care îţi vomiţi sufletul eventual).
V-am zis că anu’ trecut am avut şi cîte 10 (zece) ore de cursuri fără pauză ?
Pffffff… închei întrebîndu-mă de ce dracului în 20 de ani de la Revoluţie (că tot se poartă cronologia asta ciudată) imbecilii ăia care sînt responsabili pentru acest rahat nu au fost în stare să facă un campus universitar ca lumea în capitala lu’ Peşte, eventual să mute în puii mei totul (săli de curs, săli de sport, cămine, baruri ş. a. m. d.) la marginea oraşului. CE este atît de greu de înţeles/ pus în aplicare ?!?!??!
Alt fel de tristeţe septembrie 1, 2009
Am fost de curînd hai-hui pe undeva prin zona asta frumoasă numită Dobrogea, zonă în care m-am născut şi de care, culmea, nu cred că o să reuşesc vreodată să mă despind definitiv. E ciudat, atîta umiditate aici, atîtea ape (mare, dunăre, lacuri) şi atîta uscăciune, mereu mi-a plăcut paradoxul ăsta de cînd am simţit cu adevărat că el există. Am fost undeva pe lîngă Tulcea, prin satele alea de pescari în care miroase a peşte pus la sărat (mereu îmi lasă gura apă), am pierdut vremea la o cherhana…
Şi mai e ceva care imi merge la inimă… Faptul că aici e o altfel de tristeţe. Nu e tristeţea aia nevrotică de capitală, slavă Domnului, nu. E o tristeţe ciudată, frumoasă. Perfectă pentru a te deprima într-un alt fel… Şi e linişte. Tristă şi ea…
se mai întîmplă… septembrie 14, 2009
Cîteodată se mai întîmplă. Şi-apoi sînt calmă, am chef să-mi pun o rochie, să mă plimb aşa, alandala, chiar şi prin casă. Cîteodată fac asta. Mă îmbrac drăguţ, mă machiez şi-apoi ma plimb un pic prin camere, imaginîndu-mi că sînt în altă parte, înconjurată sau poate nu de alte persoane, vorbind în alte limbi…