ca în blue velvet

denisa’ s surreal mind

elegantly wasted (I) ianuarie 12, 2008

Categorisit la frustrari — lechevalblanc @ 4:35 pm

Elegantly wasted. Foarte pe bune. Sint suprasaturata de lucrurile care ma consuma. Lucrurile mici, care mereu vor sa para “fair”. Lucrurile mari, pe care TREBUIE sa le faci, desi nimeni nu stie de ce.De ce trebuie sa te duci la serviciu? Ca sa catigi bani. De ce sa castigi bani? Ca sa iti cumperi unele, altele, sa-ti platesti darile…De ce sa faci toate astea?Ca sa poti trai.De ce trebuie sa-ti platesti existenta in fiecare secunda si mai ales de ce trebuie sa existi?Eu n-am cerut asta.In plus, am mai spus vreodata cuiva cata URAam strans in trei luni fata de institutia imbecila in care imi continui studiile? Cati oameni idioti, cati cretini, Dumnezeule…& nobody seems to care. Esti inca o oaie in turma, si daca vrei sa te revolti si sa le zbori creierii, metaforic vorbind, iti sapi singur groapa. Pentru ca nu exisa oameni care sa ia atitudine.Pentru ca toate oile proaste din facultatea aia isi guverneaza viata dupa principiul “taci, inghite, fa ce ti se cere”. Ce daca cererile sint monstruoase si absurde…Cateodata ma gandesc daca nu cumva undeva deasupra un omulet mic si galben isi freaca mainile in momentu’ asta si rade isteric, cu multa pofta.

 

de unde dreq atata stres?!?!?!?!?! ianuarie 2, 2008

Categorisit la 1 — lechevalblanc @ 3:21 pm

Dorm putin.

Vin ninsorile, vineri plec din nou in buc si ma pregatesc de -14 grade Celsius.

Am insomnii.

Iar.

Iar.

Imi doream ca in vacanta asta sa ma odihnesc, sa ma linistesc, sa pot sa dorm. Atat imi doresc acum, sa pot sa dorm ca un om normal. Sa pun capul pe perna, sa alunec, si SA MA TREZESC DIMINEATA. Nu la 1 noaptea, apoi la 3, apoi la 5.

Nu mai vreau somn in reprize.

Citesc un roman misto tare, numai cand am chef de el…

Pierd noptile citind poezii pe net. Imi amintesc ca mi-am luat Epoca Lu de Victor Nechifor acum ceva vreme, si am retinut un vers… sau de fapt ideea de vers. Era ceva de genu’ “nu mai am 20 de ani sa ma gandesc tot timpu’ la sinucidere”.

Nici eu nu mai am 20.

De fapt n-am.

N-am nici pofta de mancare.

Cel mai mult as vrea sa-mi fie bine.

Mie.

Vine sesiunea…

Ma simt ca de obicei, o batrana cu probleme grave.