colectii… februarie 16, 2008

Iata-ma acasa.

In sfarsit, dupa 5 ore de mers trilu-lilu singura cuc cu trenuletzu’ imbecil care pleaca din gara de nord si aterizeaza in Constangeles.

A fost una dinte cele mai infecte calatorii cu trenu’ de pana acum, pentru ca:

-eram singura in tot compartimentul, deci ceva nu era asa cum ar fi trebuit sa fie

-singura fiind, se intampla urmatoarele:

a) mori de plictiseala, pt ca n-ai cu cine sa socializezi.

b) mori de somn dar totusi nu te culci pentru ca trebuie sa ai grija de bagaje in cazul in care o haita de bullies da buzna in compartiment si iti fura obiectele valoroase.

c) ai laptop, care ti-ar putea curma suferinta cu cel putin doua ore constructive de urmarit un film bun (sau prost, my favourite) dar nu-l scoti tot din frica de bullies.

-putinii oameni care intra totusi in compartiment ies repede, ca si cand ai fi un monstru intimidant.

(& asta e doar inceputul unui sir lung de ‘navete’ de genu’ asta.)

Totusi, sint acasa. Asta inseamna ca:

a)      ma cac pe mine de frig, pentru ca AS USUAL, prind o vreme de tot rahatul cand ar trebui sa fie frumos si sa ma pot duce la plimbarele prin port si pe malul marii.

b)      mananc in prostie. aproape orice. ciocolata. prajituri. prajeli. seminte. Si mostly, MANCARE. (adica pur si simplu mancare… cum as putea sa descriu ce inseamna mancarea gatita de acasa… nu cred ca n-as putea. paradisul e prea sarac pentru asta)

c)      zac pe net. cu orele.

d)      fac tone de vizite (placute & neplacute).

Oricum, revenind la oile noastre… respectiv ale mele, ma bucur ca a trecut sesiunea. Prima sesiune, mai ales. Acum in sfarsit sint cu cateva kg mai slaba, mai lipsita de vlaga, mai apatica, mai obosita, mai dezamagita.

  

TOTUSI!

Sesiunea nu m-a impiedicat sa citesc Colectionarul de Folwes.

Nu pot sa zic ca e o carte minunata. In cel mai rau caz o sa zic ca e geniala, pentru ca oricum i have no words. O poveste narata din doua perspective, la al carei final ramai prost. Ma rog, poate doar eu am fost coplesita, poate m-am entuziasmat prea mult… oricum n-am sa ezit niciodata sa zic ca e unul dintre cele mai bune romane ever.

In plus, stiu ca mereu tendinta e sa te identifici cu personajul principal, dar Miranda avea prea mult din mine… sau poate eu aveam prea mult din ea. Sau poate Miranda e o alta tipologie in care femeile ca mine se incadreaza. Poate Miranda e sefa. Miranda e mentorul. Pana si obsesivul ei GP care apare in relatarile din jurnal… pana si asta se potrivea atat de bine. Un pic cam prea bine, daca ma uit in trecut. (sau in ceea ce o viata de 19 ani ar putea sa accepte drept “trecut”).

In final mereu este intrebarea sacaitoare, care ma tortureaza si acum de cateva ori.

De ce a lasat-o sa moara?

Explicatiile alea psihologice pe care oricine le poate deduce nu ma multumesc. Sincer, cred ca e ceva mai mult de-atat.

Oricum, primul impuls a fost sa urasc personajul cu porecla Caliban. Dar analizand problema la rece, nu poti sa-l urasti… pur si simplu, prin  natura lui, poate sa-ti inspire mila, cateodata teama, cateodata un soi de admiratie pe care ai vrea s-o renegi.

Da, da, da.

Cititi cartea asta.

    

In plus, fac un uber anunt, ca am inceput sa ma uit la filmele nominalizate la oscar si ca am sa revin cu un smashing post, sper eu pana la decernarea maaaaarilor si stupidelor premii (o sa zic si de ce le consider stupide).

Pana acum am vazut doar doua, nu zic care, dar mi se pare mie sau se poarta…hmmm… hai sa le zic “new-western”-urile?!?!?!?!?!
Faza e un pic cam… hm…

Hm…

Scriu eu altadata.

eu revolutionara :X februarie 3, 2008

Da, in sesiune e minunat. Mai ales prima. Prima sesiune e una dintre putinele experiente pe care nu le vei uita niciodata.Mai am doua examene, dupa care imi voi lua zborul spre Constangeles. Zilele astea mi-am amintit de liceu. De cat de frumosi au fost anii aia, si de cat de cat de tare i-am urat cat timp erau in plina desfasurare. Sincer acum n-as mai vrea sa fac 5 ore pe saptamana de matematica (sau ar trebui sa-mi fie indiferent, asa cum ar fi trebuit sa-mi fie si in liceu cand oricum eram tufa de Venetia la materia asta) DAR as vrea sa mai ies la fumat in pauze si sa ma feresc de profi, sa chiulesc (vai, chiulul din liceu de pana in clasa a 12 avea un statut asa de impozant de blasfemie, de sacrilegiu, de breaking za law) si sa-mi fac mustrari de constiinta si asa mai departe. Ah da, si cel mai dor imi e (cred) de prietenii mei si de perioada majoratelor si a chefurilor pe banda rulanta si de plecarile in tabere si la munte. Si de statutul de “minora”.Whatever, trecand la lucruri mai lumesti, citesc Colectionarul de Fowles, carte foarte misto, poate scriu ceva despre ea mai incolo cand o s-o termin, deocamdata trebuie sa mai citesc si antologia de teorie literara de anul I. Btw, materia asta e superba, citesc si retin pur si simplu din placere… e minunat.Ce pacat ca sint futureless… cu tot cu teoriile mele literare si cu literatura mea si cartile mele cu tot. Oricum, vorba-ceea… carpe diem. Daca vrei sa fii cult nu trebuie sa stii sa rezolvi diferentiale. Eu cred un singur lucru. Ca un om care s-ar lasa de scoala si s-ar apuca de citit individual ce vrea muschiu’ lui in materie de literatura si nu numai, ar fi de n-spe mii de ori mai castigat decat un nefericit integrat in “sistem”.De asta, in forma mea de organizare teritoriala ideala, care va beneficia de o forma de guvernare ideala (pentru mine desigur) voi interzice scolile si voi introduce lectura obligatorie ca principal mijloc de culturalizare si educare. Adica biblioteci la greu, intretinute bine (nu rebuturile de la noi din tara) si acces tuturor. Ah da, si posibilitatea de a alege. Adica cine nu vrea sa citeasca sa nu citeasca, sa faca orice altceva. Sa piarda vremea cu gratie. Desigur de aici  ar deriva o tona de alte probleme si rasturnari de situatie care ar periclita o dezvoltare normala a populatiei din forma mea de organizare teritoriala ideala. Dar nu in ultimul rand, asta ramane cea mai dulce dintre toate utopiile mele de pana acum. (ei bine nici chiar, dar pe aproape).Apropos, am mai zis oare ca sistemul de invataman actual e de tot cacatul? Si ca il urasc sincer? Si ca probabil aici o sa-mi putrezeasca oasele?Vai de mine si de copii mei si de viitorii mei elevi.De fapt nu. Mi-am propus sa fiu o profa neconventionala, sa tin numai ore minunate in care copiii sa vina de drag la scoala, in care copiii sa citeasca de drag carti si nu de nevoie si mai ales mi-am propus sa pun capat modului astuia cretin de percepere a orelor de romana din liceu ca pe un chin suprem pus in carca saracilor elevi.I have my secret plan.Ah da, peseu: si o sa fac proiecte de optionale si de cursuri practice LA GREU.Care sper sa imi fie si aprobate.Uh, ce cariera MONSTRUOASA la propriu o sa am.Alt peseu: vine primavara. As vrea sa imi iau bocancei de munte si o gecuta de piele pana in talie care sa imi stea foarte bine si in care sa arat foarte foarte trendy. Da, cred ca asta mi-as dori cel mai tare. Bocancei de munte  cool si geaca de piele cool. Si sa nu mi se mai rupa unghiile ca sa pot sa ma dau cu oja. Welcome to my world… Ramaneti aproape…. revin eu intr-o zi, in trasmisiune “direeeecta” din Constangeles sper.