Ok, l-am vazut si pe asta. Mi-a placut la nebunie, pustiul este genial, scenele din clasa, din timpul orelor la fel.

Iar ideea de portret al lui Balzac in fata caruia aprinzi o lumanare si te rogi ca la o icoana mi-a mers la suflet.

Nu stiu de ce m-a impresionat atat de mult, sint instabila emotional din nou si cred ca asta-i cauza. Sau cel putin asta ar trebui sa fie.

Totusi, asta mi-a adus aminte de Les enfants terribles, al lui Cocteau. Film din care am vazut doar secvente (dar am citit cartea. Haha.)

Wich reminds me of Cocteau and my ex-cocteaumanie.

Una peste alta, lucrurile merg ca dracu’.

Dar cand toate merg ca dracu’ eu mereu gasesc solutia. Si vreau sa spun SOLUTIA.

Cand toate merg ca dracu’ salvarea e in portofel.

Personal eu mi-am mai luat niste carti, intr-o zi o sa incep sa-mi iau si filme.