Sînt o snoabă literată, o inadaptată şi o inadaptabilă. Pe zi ce trece cultiv un ideal blonăvicios. Mi-am impus nişte standarde alergenice, parcă într-adins pentru a-mi complica viaţa gratuit. Orice ochi exterior ar putea acum să privească o fetiţă-femeie cu o paiaţă în braţe, făcînd pe serioasa.
Niciodată n-o să găsesc ceea ce caut, şi nimeni n-o să mă găsească pe mine aşa cum sînt. De-aici ţîşneşte caleidoscopul tristeţilor mele. Vă invit să-l admiraţi.
Acum mi-e foarte somn, pentru că sînt după 8 ore de împărţit fluturaşi, dar singurul lucru după care tînjesc e fericirea omului simplu, aşezat la casa lui, cu rate la bancă, socri-hienă, bibliotecă modestă şi mulţi prieteni…
ai grija dupa ce tanjesti… s-ar putea sa se indeplineasca
cu totii ajungem acolo, indiferent dupa ce tanjim.
nu stiu asta daca e valabila pentru toti… de exemplu, multi se adapteaza si nu mai au nevoie sa tanjeasca dupa ceva… altii pur si simplu renunta… iar unii se iau cu altele si uita