Unii oameni poartă cu ei lumi întregi, alţii le devoreaza flămînzi ca pe nişte colţuri de pine caldă.
Mă întreb eu din ce gintă fac parte…
În rest, totul ok. M-au părăsit coşmarurile cu bărci si ape de netrecut, cel puţin aparent. (Ultimul a fost cu tramvaiul 102 în care m-am urcat şi care îşi schimbase traseul şi mă purta spre pierzanie…) Azi am deschis geamul seara, şiiiiiiiiiiiiiiii, stupoare: pe geam a intrat Divina Răcoare, care lately mi-a lipsit mult. La noapte o să pot să dorm, în sfîrşit. Mă cuprind emoţiile numai cînd mă gîndesc…
Apropos, am mai spus vreodată că în ciuda lipsei Divinei Răcori, Vara este preferata mea? Mi-ar plăcea să ţină vreo trei anotimpuri.
