the ’60s iunie 29, 2009

Ce bine le-o fi fost ălora, mereu relaxaţi –cel puţin în cîntece sigur- într-o perioadă în care timpul avea răbdare, şi nu că avea el răbdare de la sine ci oamenii îl făceau.
În noaptea asta simţeam nevoia să mă dau pe ’60s, ie-te aşa, pentru că mereu îmi inspiră o viaţă simplă şi sinceră şi şi şi şi (culmea) într-o continuă conservare a inocenţei.
Adică, ce bine mi-ar fi fost mie, să am un magazin de nimicuri, să mă îmbrac simplu, fără machiaj, fără tîmpenii, fără etichete stupide de respectat şi canoane sociale şi alte cîcaturi… să stau de dimineaţa pînă seara acolo şi să zîmbesc şi aşa mai departe, pînă la adînci bătrîneţi…
Depresiile… ce inveţie de cîcat a creierului…