1900+ ‘actorul’

thelegend.jpg  

Ieri la un fel de ‘cinemateca’ improvizata la un prieten acasa am vazut ‘the legend of 1900’. Filmul prezinta viata unui pianist. Dar nu orice fel de pianist. Un pianist care s-a nascut la bordul unui vas de croaziera, a crescut la bordul acelui vas si a si murit, pe acelasi vas, fara sa fi pus vreodata piciorul pe pamant. Mi-a placut pentru ca a reusit sa se detaseze putin (deci am spus ‘putin’-> nu-nseamna ca s-a detasat pe deplin) de cliseul ‘arta cere sacrificii’, tocmai prin final. Desi la prima vedere finalul poti sa-l anticipezi, felul in care problema este pusa, in ultimele 5 minute ale filmului e surprinzator.

Pe langa astea, multa poezie si cateva scene de nota 20 printre care si celebra scena cu ‘the piano duel’ care e de miliarde. La care se adauga prestatia lui Tim Roth, actor care, cel putin in filmul asta (nu cred ca am mai vazut altele cu el in distributie) are o mimica a fetei deosebita. And there you go, un film bun.

In timpu’ filmului evident ca am ajuns la o discutie aberanta despre statutul de actor, ce inseamna el si ce e de apreciat la el. Eu intotdeauna am crezut (si nimeni n-o sa ma faca sa-mi schimb parerea, chiar daca e complet gresita) ca un actor trebuie sa fie cate putin din fiecare. Mai detaliat, pentru ca natura umana este extreme de sucita, mie imi palce sa cred ca exista momente in care actorii cu pricina care au o identitate stabila in societate chiar ajung sa traiasca rolul pe care-l joaca. Pentru ca altfel mi-e imposibil sa inteleg cum poti sa prestezi excelent daca nu pui si o bucata din tine in rolul respectiv. Ma rog, exista argumente si contraargumente, unul dintre contraargumente fiind ca tocmai talentul actoricesc consta in capacitatea de a disimula si de a-ti pastra luciditatea in acleasi timp. Whatever, probabil ca niciodata n-o sa se ajunga la un consens pe felia asta, atata timp cat niciun actor nu a iesit in fata sa spuna ‘uau a fost ceva supraomenesc, am trait CU ADEVARAT fiecare replica si etc etc’. Si chiar daca ar spune asa ceva n-ar avea cum sa demonstreze ca sa fie verosimila afirmatia.

Oricum in concluzie, as fi o actrita proasta. Bine ca nu am vrut sa ma fac actrita, pentru ca probabil daca as fi reusit sa ma confund in fiecare rol jucat cu personajul as fi avut o singura soarta. Spitalul de boli psihice…

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;1900+ ‘actorul’&8221;

  1. astai un filn ecstraordinar, ntradevar. de vazut oriunde, oricand, la orishice varsta. Tim Roth, schuoala britanica…eheeeee…

    shi zici ca nul shti pe Tim? pae cun, nu lai recunoscut n Planeta Maemutzelor? 😀 una peste alta, nu poci sa crez ca nae vazut Pulp Fiction pan la varsta asta, lil girl…bad bad bad!

  2. mae e si reservoir dogs, just before pulp fiction…tztz…
    si da, nenea asta pianistu e unu din filmele care indeed m-au impresionat. Eara un actor nu tre sa fie musai cate putin din fiecare. Tre sa fie doar actor. Prin definitie. Si oarecum un fin pisiholog astfel incat sa si perceapa si sa-ntzeleaga ceea ce joaca. Ma rog ar fi mult de aberat pe tema asta. pana atunci Search : Quentin Tarantino…Reservoir Dogs…Pulp Fiction….si restul ca nu strica 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s