Moartea lui Eminescu

Viata omului penduleaza permanent intre o stare de aparent echilibru si o stare pe care nu prea am cuvinte sa o caracterizez. O s-o numesc haotica, desi e mai mutl decat atat. Ei bine, exista momente, anumite momente (de care mi-ar placea sa-mi dau seama) in care ordinea universala interioara, sau ordinea universal-interioara sau si mai frumos, ordinea universala filtrata prin prisma propriilor simturi (ca sa vedeti ca se poate si mai pompos de-atat) se cam duce dracului, lasand in urma un trenulet infinit in care fiecare vagonash e o situatie absurda la care nu te-ai fi gandit niciodata.

Am observat ca rasturnarile astea se peterc cu regularitate, la intervale egale de timp. Cu alte cuvinte, cam o data la 3-4 ani. Daca sint afectata? O nu… viata e un fel de Uroboros plictisit care isi tot musca din coada. Dar sa trecem si la lucruri mai lumesti.

Dupa ce in urma cu doua seri am visat melci albi fara casa tarandu-se pe sub pragul usii, ieri noapte am visat ca-l predam pe Eminescu. Eram intr-un amfitetru in care bancile erau puse suie, la catedra, cu o carte exagerat de lata in maini, cu paginile aurii si scrisul negru. In banci, fosti colegi de generala. Iar eu citeam din cartea aia, cu voce tare, un fel de viata anecdotica a lui Eminescu. Eram la un episod in care Eminescu isi inscenase moartea. Toata inscenarea asta se petrecea in bucuresti, langa Gara de Nord, unde pe lateral in dreptul scarilor era ‘depozitat’ un sicriu mare si gri batut in nituri. Multi curiosi adunati de-o parte si de alta, cateva femei plangand si strigand ‘a murit Eminescu’. La un momentdat, dupa ce momentu’ este consumat, de dupa un stalp apare zambind, cu o geaca trantita pe umar, chiar Eminescu in carne si oase, cu un zambet pe buze si cu parul in vant, venit sa salute oamenii din juru’ sicriului. Intrebat ce-a fost in capul lui, Eminescu raspunde ca a vrut sa-si insceneze moartea, ca sa vada ce impact are asupra lumii momentul in care el va disparea ca entitate din constiinta noastra a tuturor.

Sa curga deci cu absurditati si nebunii in caruselu’ asta vajaitor….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s