yet my hands are shaking

De ce sint toate frunzele galbene si de ce-i cerul gri? Habar n-am. Un fel de regula de aur hotarata dreq stie de catre cine. Pentru ca asa e iarna, iarna tre’ sa cada frunzele. Nimeni nu se gandeste de ce iarna nu rasar instantaneu florile pe un camp plin de iarba proaspata.

Va zic eu de ce, pentru ca aia se intampla primavara.

De cateva zile imi duc existenta intr-un cocon moale si lipicios in care din cand in cand mai dau cu aspiratorul, mai spal sau mai… deschid cate-o falie sa intre aerul…

Am laptop si ma uit la filme.

Un film, doua filme, trei filme…

Deja m-am saturat sa povestesc despre ele.

Eu daca as face un film, as face un film despre mine (bineinteles!!!) uitandu-ma la filme.

Acum foarte serios (daca cineva imi fura ideea s-a terminat cu viata voastra), ganditi-va la cum ar ‘’arata’’ un film despre mine uitandu-ma la filme. Trecand peste elementele de decor (care ar fi ce? O camera cu doua canapele, cu un birou, asta pe un fond galben, cu un urs de plush aruncat printr-un fotoliu-da, sint si fotolii- si cu un laptop asezat intr-o pozitie idioata) imaginile care se succed m-ar avea pe mine in centru, asezata intr-o pozitie si mai imposibila decat asta in care scriu chiar acum, cu pupilele dilatate privind in monitor.

Evident inainte de asta as improviza ritualul de pregatire al filmului, criteriul de alegere, criteriul de selectie a junk-food-ului de rontzait (seminte, floricele, biscuiti, iaurturi danette cu ciocolata, bomboane fondante, hell knows, orice maruntisuri… alune?!).

Apoi pozitia, care este cea mai iportanta. Pentru mine vizionarea unui film chiar cere sacrificii (ma mai intreb de ce am dureri de mijloc in ce in ce mai dese) fizice…

Apoi pe ecran s-ar derula succesiv o groaaaaaza de filme de la cele mai vechi alb-negru pana la cele mai noi aparute anu’ asta. Toate genurile si toate felurile, de la  regizorii ultra-cunoscuti la amatori.

Intre filme ar fi pauze in care eu as face diverse comentarii care n-au nicio logica, care in niciun caz nu se vor a fi profesioniste, dar care sint autentice. De asemea ar fi mici cadre cu mine continuand sa traiesc, facand lucrurile cele de toate zilele cum ar fi cumparaturi, scoala, curatenie.

Si ce e cel mai important, as urmari felul in care filmele la care ma uit imi influenteza sau nu viata sau trasaturile comportamentale.

 Nu stiu cum s-ar termina, si mai ales daca s-ar termina vreodata…

Asa ca ma mai gandesc…

La final, oare am mai zis ca decembrie e cea mai nebuna luna a anului? Sarbatori peste sarbatori, peste o groaza de zile de nastere ale prietenilor si ale parintilor, peste o groaza de examene si stress.

Maine ma duc la teatru.

peseu: ca tot vorbeam de cocon mai sus, sper sa ma trezesc fluture. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s