je ne sais quoi

Am avut des, şi spre disperarea mea încă mai am momente în care trăiesc în trecut. Flashbackuri mici şi usturătoare al căror rost îmi scapă. Sînt inutile, te ţin pe loc, te folosesc într-un mod extrem de parşiv. Sînt nocive. Nocive, dar sînt parte din mine.

Cînd am fost ultima dată acasă am văzut că abia cînd începe să se strice mobila şi sertarele o iau razna, abia atunci începi cu adevărat să-ţi conştientizezi vîrsta.

Desigur, o mobilă nouă înseamnă o a doua naştere… dar cine are bani să-şi schimbe mobila ori de cîte ori intră în depresii?

Nu mai reuşesc să mă adun şi să scriu ceva bun. Sînt o epavă într-un cimitir de epave.

Citesc mult, cred că asimilez. Cred că ceva se-ntîmplă…

Şi mai e o problemă. Sîntem răi. Atît de răi încît dacă am presupune că există o oglindă magică, imaginea reflectată în ea ar fi groaznică.

Mi-e frig şi aproape că pot să jur că din depresia asta nu e nicio ieşire. Descartes zicea că odată ce-ai pornit pe un drum trebuie să mergi pe el indiferent dacă e cel bun sau nu. De fapt nu asta facem cu toţii?

Şi parcă mai voiam să zic ceva…

Să închei cu una din imaginile standard-exil în care plec departe-departe… în care fug de tot ce-i rău într-un loc în care nimeni şi nimic nu mă mai pot ajunge…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s