eu cred…

că mi-a crăpat sufletul de atîtea ori pînă acum încît a intrat într-un soi de automatism. un fel de ciclu monoton de deconstrucţii şi de reconstrucţii. mai trist este că se pierde intensitatea originară.

 

unde eşti tu, depresie autentică?

o să ajung un material frumos. un globuleţ vintage. un teanc de hîrtii de valoare.

aşa începe în fond dezumanizarea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s