the painful flashback i get after one dream

exercitiu stilistic uitat undeva printr-o agenda:
„In fond nu vreau nimic nimic nimic altceva decat sa ma intalnesc cu un necunoscut din intamplare dar oarecum sa stim unul de celalalt sa stim ce va urma si sa ne comportam ca in filmul cel mai patetic cu putinta, sa alerg spre el si sa ma tina in brate, nu conteaza unde; poate sa fie intr-o camera goala, la o petrecere, in varful muntelui, in holul facultatii sau in piata romana, nu ma intereseaza si nu asta conteaza, conteaza numai sa isi intre cat mai bine in rol, sa se prefaca ca ii pasa, ca simte totul, ca stie ca intre noi doi a ramas ceva neconsumat chiar si acum, dupa niste intalniri putine si vagi de care niciunul dintre noi nu e sigur dar care parca sint totusi acolo, sa ma tina in brate si sa se prefaca atat de bine incat sa-l pot crede pe cuvant, sa ma simt in sfarsit linistita si atat, iar apoi sa ne despartim ca si cand nimic nu s-a intamplat si sa ne continuam vietile pana cand un eveniment important ne va da peste cap si vom constientiza brusc existenta celuilalt care isi continua cursul in paralel si la care am atentat vag manifestandu-ne un interes slab care in cele din urma a fost pur si simplu dizolvat de timp si sa ne dorim cu o disperare si cu o incrancenare furibunda sa ne mai privim ochii unul altuia fara sa ne dam seama ca au aceeasi culoare si fara sa ne dam seama ca nimic, absolut nimic nu mai este posibil acum…”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s