un post neobisnuit de lung care sper sa va enerveze pe toti

Cotrobaind maica-mea prin casa a gasit o felicitare primita de ziua mea de 16 ani.
E cu un urs pufos care se sprijina pe o cutie mare de bomboane in forma de inima. In mina tine 5 trandafiri rosii si deasupra lui sint doua inimioare unite printr-o linie curba.
Inauntrul ei multi mi-au scris chestii dragute, cineva mi-a lasat un mesaj codat extraordinar de dubios: „! @ * ? $ „.
Acum, daca il intreb pe respectivul, care sint sansele sa-si mai aminteasca ce-a vrut sa spuna atunci si cum imi va schimba mie asta viata?

*brainstorming*
Eram foarte mica si mergeam cu maica-mea in Tabacariei intr-o vara. Ne-am suit in tramvai, eu eram imbracata intr-o rochita roz pal cu un guler foarte simpatic si in picioare aveam niste sandalute albe cu talpa foarte subtire. Am coborit in Tomis 3, nu-mi amintesc exact de ce, si am zis sa mergem pe jos. Eu cum am ajuns pe trotuar am inceput sa alerg, am alunecat, am cazut si m-am julit foarte urit. Am inceput sa pling, maica-mea m-a suit la loc in tramvaiul din sens invers si am ajuns acasa. Stiu si de ce am alunecat, pentru ca era o portiune de trotuar „pavata” cu niste pietre mari, patratzoase si alunecoase. Faza amuzanta e ca pietrele mai sunt si azi acolo. Daca aveti copii mici nu-i incaltati in sandale alunecoase si mai ales, nu-i lasati sa alerge pe-acolo.

Eram (din nou, ce surpriza) foarte mica si mergeam cu tata la cofetarie sa maninc o prajitura si sa beau brifcor (cine-si inchipuie ca noi astia nascuti cam in jurul anului de gratie ’89 n-am prins brifcor, cucurucu si alte timpenii se inseala). Tin minte doar ca la un momentdat am trecut pe linga o cladire cu un gard foarte dubios, cu stilpi mari din piatra si cu bare de metal verzi. L-am intrebat pe tata ce-i aia si mi-a zis ca ala e un „liceu”. Mult timp n-am fost in stare sa asociez cuvintului un referent clar. „Liceul” a insemnat multa vreme un gard de piatra si de fier vopsit in verde.

Eram la sfirsitul clasei a doua, in prima mea tabara, la Ciucea (aproximativ in celalalt colt al tarii la propriu). Tin minte ca pe tren am innebunit, simteam ca nu se mai termina drumul, dormeam in compartiment unii peste altii, altii pe bagaje si tot asa, claie peste gramada. Imi placea de un vecin de bloc, era (si inca mai este) cu doi ani mai mare decit mine si fiind la aceeasi scoala, ne-am si pomenit plecind impreuna in tabara. Aveam un treining mov pe care scria „Assos” si seara la discoteca asteptam sa ma invite la dans. Nu m-a invitat niciodata pentru ca era prea rusinos, desi il vedeam straduindu-se. Tot din seria „garderoba de 9 ani”, aveam o pereche de colanti turcoaz si un tricou galben cu franjuri. Combinatie letala.

Tot intr-o tabara, de data asta in clasa a treia, m-am spalat pe cap cu Johnsons cu PH 5.5 . Nu aveam dusuri, era doar un dus afara linga o piscina in paragina care era dincolo de perimetrul taberei, la care curgea apa sloi. Nici pina-n ziua de azi nu reusesc sa realizez cum de n-am racit.

Am inotat cred ca de trei ori toata viata mea intr-un riu. Prima oara in Cris (cred ca cel Repede–> nu va speriati, avea un debit foarte mic spre aproape secat, pe alocuri gaseam potiuni in care apa era mai serioasa), a doua oara in Turda si a fost cel mai bestial scaldat din viata mea, era foarte foarte cald si apa era miloasa si imi venea pina la bust, eu ma invatasem sa-mi iau in fiecare tabara costumul de baie cu mine, eventual PE mine cind plecam in excursii si there i was feeling good :)).
A treia oara cred ca in Aries, iar dupa ce am venit, dirginta mea din 5-8 m-a luat de-o parte si mi-a zis „Sint foarte dezamagita de tine Denisa”. Vai, tragic.

Am cazut intr-o canalizare in timp ce ma jucam cu o bucata de banda de caseta prinsa de o crenguta de pom. Eram eu si o fata din bloc, turcoaica si ne jucam de-a „gimnastica ritmica” (ca sa intelegeti, topaiam imitindu-le pe fetitele cu panglica). Iar eu eram atit de concentrata incit am picat in canalizare. Noroc ca am avut inspiratia sa ma proptesc in miini inainte sa pic cu totul.

Am jucat in generala „Un pedagog de scoala noua” (haha, ce sinistru, in rolul pedagogului) si am avut un succes dement. Am cintat si in cor.

Acum mi-e lene sa mai scriu altele.
Imi amintesc de o discutie mult prea putin generoasa (contextul e neimportant) despre o oarecare polemica care a rasarit la un momentdat intre Maiorescu si Gherea. Maiorescu sustinea primatul esteticului, Gherea sustinea ca arta ar trebui sa aiba o anumita functie. Intrebarea era cu cine simpatizam si surprinzator, persoane de la care nu m-as fi asteptat i-au dat credite lui Maiorescu. Pentru ca arta cu „o anume functie ar trebui sa fie un soi de manifest”.
Iar eu acum ma intreb, raportat fix la secunda asta, cum poti sa mai crezi in „l’art pour l’art”? Cind se intimpla ce se-ntimpla, cind ai o minima constiinta a realitatii si observi ca economicul, socialul, politicul si culturalul sint mai legate ca niciodata? (Era sa zic si mai influente dar n-o sa zic asta).
Adica desigur, e posibil sa fiu absolut nebuna, dar eu nu pot sa apreciez pe cineva care inca mai sustine credo-ul asta.
Un manifest? Sigur, oricind.
Ceea ce nimeni n-a zis (nu stiu daca din lipsa de curaj sau de inspiratie, amindoua mi se par la fel de grave) e ca in general manifestele sint paradoxale prin natura lor. Pentru ca practica e una si teoria e alta. Ta-daaaaa. Dupa aceasta simpla demonstratie pot sa conchid ca da, nu stiu inca daca arta ar trebui sau nu sa aiba o functie, dar stiu nu poate sa nu aiba una.

Pina una-alta, o melodie de discoteca romineasca nouazecista care imi va aminti pe veci de casetofonul vecinului de la 5 care avea doua boxe cu beculete rosii si verzi. Beculetele mereu pilpiau fantastic de misto la melodia asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s