neinteresant

O conjunctură foarte dubioasă a făcut ca eu să ajung in această săptămină acasă, la Constanta. Habar n-am dacă e din cauza a ceea ce se intimplă acum in Chisinău, – normal, cind vezi că e groasă o tai acasă- dacă e din alte cauze de ordin mai mult sau mai putin personal sau dacă e pur si simplu de la primăvară. (Ca să intelegi ce-nseamnă pentru mine primăvara: e acea perioadă a anului in care imi vine să măninc, să dorm si să pling incontinuu. Eventual dacă as putea să le fac pe toate trei in acelasi timp ar fi divin, dar cum nu prea pot, trebuie să le alternez.)
Am observat cu tristete că acum durează mai mult de o oră să mi se umple cada ca să pot să lincezesc in ea ca o regină. Eventual să si citesc. Stiu, e naspa, e de snobi, ce-i aia „să citesti in cadă?” „Ai cumva un jacuzzi cu hidromasaj si un clopotel pe margine din care dacă suni vine cineva si iti sterge picăturile de apă de pe dosul antebratului?” Nu. Nu am jacuzzi, pur si simplu imi place să citesc in cadă. „De ce?” Habar n-am, bună intrebare. Te interesează? „A nu, eram doar curios.” Bun asa.

In altă ordine de idei, iar mi-am amintit că e primăvară. In permanentă mă leagă amintiri tumultoase de perioada asta a anului. Incepind cu succes din clasa a opta cind am vrut să plec de-acasă. A fost atit de amuzant, mă certasem cu maică-mea atit de tare incit mi-a zis „Stii ceva, iesi afară…” Si spre surprinderea ei m-am apucat să-mi fac băgăjelul. Cind l-am terminat am ajuns in hol, gata să mă incalt. Mi-am pus doar un bocanc (ce vremuri, pe cind purtam bocanci in contra directiei meteo), cu celălalt mi-am luat-o pe cocoasă pe tema „Ceee, pleci din casă?!?!?”
Asa cum ni se intimplă tuturor, si eu am avut si incă mai am momente in care cineva pune stăpinire pe mintile mele si incepe să joace o partida de bambilici cu ele. Atunci nu sint eu, nu actionez lucid, spun si fac chestii pe care in mod normal nu le-as spune si nici face.
Apropos de situatii ciudate in care nu sint eu, mi-am găsit si cartea ideală pentru perioada asta. Se cheamă Dedesubt este infernul, e scrisă de Claire Castillon, apărută la Cotidianul si mi-e foarte clar că in mod normal n-as citi asa ceva.
Dar na… timpurile astea sint de-a dreptul speciale
Bine că măcar pe 16 mai ma duc la Depeche. Bucurati-vă pentru mine.
Pe final, imi formatez textul cu alta ocazie si va incint cu căutările care i-au redirectionat pe oameni spre blogul meu:
drăcii – mhm, this is the place for them
undeva in baleni – what the hell is that? băleni adica? o fi vreo localitate, mi-e lene să verific
vis pod – da da, laitmotivul vietii mele
seeeeeeeeeeeeeeeeeex – oops….. a daisy
vreau sa vad un film bun rau – ia sa vad ce-mi vine in cap instantaneu acum… a streetcar named desire?
denisa surreal mind – hopa! cineva stie de existenta blogului astuia. stimate anonim, te invit la o prajitura la Casablanca in frumoasa noastra capitala.
bocancei de munte – mi-am luat asta-iarna. sint cu roz.
cum sa enervezi un codat – icschiuz mi, sa enervez ce? un „codat”?
poezii despre printi si printese – povesti nemuritoare, preferatele mele
cianura de potasiu – aaaaaa sweet death
constangeles – i like to call it home
velvet – minte-ma frumos versuri – ai vrea tu 😛

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s