the television screen is the retina of the mind’s eye

Nu sînt o cinefilă.

Nu am colecţii de DVD-uri, nu am postere pe pereţi cu actorii şi regizorii mei preferaţi. Pentru că nu am actori sau regizori preferaţi. Şi pentru că de multă vreme nu mai am postere pe pereţi.

În plus, am început de foarte puţin timp (vreo 2-3 ani) să mă uit serios la filme. Chestie de care nu mi-e ruşine, ba chiar mi se pare mişto cînd mă gîndesc. Mişto şi amuzant, mai ales cînd prietenii îmi spun “Vai! Nu ai văzut aia?”

Nu. Nu am văzut aia. Sînt o mică ignorantă şi am de gînd să ramîn aşa. Pentru că aş putea să scriu un tratat despre morală şi industria cinematografică.

Şi mai ales pentru că urăsc minciuna.

Dar nu despre asta voiam pînă la urmă să bat cîmpii în postul ăsta.

Oricum, de cînd eram copil îmi aduc aminte de două filme pe care le-am văzut la televizor şi care m-au impresionat. Primul a fost Blue Velvet. Al doilea a fost The Fly. La The Fly am plîns, n-aş putea să zic exact de ce, ideea e că-mi amintesc perfect finalul şi ce am simţit atunci, copil fiind. Un amestec superb de frică, dezgust şi milă. Amestec conservat şi peste ani, cînd l-am revăzut.

Da, iubesc filmul ăsta.

Azi m-am chinuit să mă uit la Zodiac. N-am putut. Bun, recunosc: am nişte gusturi dubioase în materie de literatură. Dar în materie de filme, chestiile sînt şi mai complicate.

Ideea e că după ce m-am enervat la Zodiac, am văzut Videodrome.

Şi mi-a plăcut atît de mult încît încep serios să mă gîndesc că daca vreodată o să fiu pusă în situaţia de a numi un regizor preferat sigur o să zic Cronenberg şi nimeni altul în afară de el.

Dar cum n-o să fiu niciodată pusă în situaţia asta n-o să pot impresiona pe nimeni cu gusturile mele cinematografice. Thank God!

Aş vrea să zic atît de multe despre filmul ăsta ca şi despre alte cronenberguri şi să încerc să-mi motivez într-un fel sau altul opţiunea. Dar este atît de stupid.

Să motivez ce? Efectele la propriu speciale? Coloana sonoră haunting? Felul ăsta dulce de a ascunde singurătatea sub diverse măşti şi pretexte?

No, thanks.

Tot azi am aflat şi că cele două filme serioase ale copilăriei mele s-au lansat în acelaşi an, 1986.

Funny, nu? J

Anunțuri

Un gând despre &8222;the television screen is the retina of the mind’s eye&8221;

  1. primul film de cronenberg pe care l`am vazut a fost „naked lunch” care ramane unul dintre cele mai reusite pe care mi`a fost dat sa le vizionez.

    mare mi`a fost insa dezamagirea cand (convins de faptul ca este un regizor genial) am vazut „history of violence” si „eastern promises” si am inghitit in sec – de mai multe ori – pentru fiecare minut agonizant din aceste filme (extrem de jenante le consider in subiectivismul meu).

    mi`am dat insa seama la timp ca acestea sunt filme facute la „batranete” si ca daca as cauta mai spre trecut as putea descoperi si cinematografie (si nu marketing excesiv cu naomi watts la inaintare :)) : un excelent „videodrome”, un bun „dead ringers” si un decent „the fly” …

    pacat (din punctul meu de vedere) ca nu si`a prezervat curajul cu care a ecranizat „naked lunch” de exemplu .. poate ca e batranetea de vina 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s