Despre filmele speciale

cool
Doar ce am văzut Synecdoche, New York şi asta numai pentru că într-un interval de timp relativ scurt mi-a fost recomandat de patru persoane (foarte!) diferite, chestie care m-a făcut un pic curioasă.
Un film foarte frumos despre derizoriu existenţei.
Super paradoxal (chiar simt nevoia să mă psihanalizez in public) : tot timpul filmului aveam în cap un mic scurtcircuit care lansa un fel de voce a conştiinţei. Vocea aia îmi repeta mereu că e doar un film. Cred că în timp ce-l urmăream, în capul meu rula involutar making-of-ul.
Da, ştiu, e foarte naşpa venind din partea mea.
Nu, nu m-a atins în niciun fel. Nu m-a impresionat şi nu m-a emoţionat şi ceea ce e şi mai trist (mai ales pentru fanii mei, haha!) e că nici măcar n-am plîns. Lucru care poate fi privit ca o chestie naşpa, sau ca o chestie absolut stunning. Eu prefer a doua variantă.
De ce n-am avut, şi de ce sînt absolut convinsă că nu voi avea vreodată o reacţie în faţa filmului ăstuia? Pentru că e vorba despre nişte idei care s-au sedimentat extraordinar de bine în conştiinţa mea lately. Ba chiar atît de bine, încît o vizualizare a lor într-o formă mai mult sau mai puţin articulată a ajuns să nu însemne nimic.
Este mult prea simplu.
Vine o vreme în care te aşezi în faţa unei oglinzii şi imaginea chipului tău nu-ţi mai excită niciun stimul.

Dincolo de asta, cînd am aflat că s-a anulat Depeche, concert la care luasem decizia de a nu participa- tîrîndu-mi săndăluţele în Constanţa fără pic de resentiment- mai mai că eram gata-gata să încep să cred in a interventionist God. But it didn’t happen.

Şi pentru cei pe care-i framîntă încă motivul pentru care mie îmi place Pamuk, am o surpriză:
“Mă numesc Roşu“, a scriitorului turc Orhan Pamuk, este o carte serioasă, fără umor.

Şi nici măcar n-am zis-o eu. Mai vreţi argumente?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Despre filmele speciale&8221;

  1. Mie mi-a fost recomandat de catre o singura persoana, dar avand in vedere multiplele-I personalitati pot spune ca si mie mi-a fost recomandat de persoane foarte diferite. Dupa ce am vazut filmul mult timp nu am stiut ce sa cred, cateva zile ma tot uitam prin casa dupa masinisti, oameni cu reflectoare sau cu vreo tanti cu parul permanent care sa ridice o pancarda cu “aplaudati” de cate ori spalam vasele. Inca nu stiu daca sunt partea sau intregul din aceasta sinecdoca.

  2. da, sa inteleg ca te-a marcat. eu dupa ce l-am vazut m-am dus in bucatarie sa spal vasele din chiuveta, si apoi am fumat o tigara, si apoi am mai citit o pagina dintr-o carte, si apoi am scris vreo doua…
    intrebarea nu e „oare sint partea sau oare sint intregul?” intrebarea e „oare sint?”
    😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s