FLE

Cred că lucrul pe care-l regret din plin e faptul că am ales să mă formez pe filonul ăsta latin, crezînd că disciplinele între ele se vor împleti frumos, se vor completa reciproc şi îmi vor facilita evident studiul intens într-ale filologiei. În clasa a douăşpea am ales la plesneală să fac franceză în loc de engleză sau de orice altă limbă, numai pentru că în liceu în momentu’ ăla franceza avea o notă extraordinară de exotism. La engleză totul era normal, aveam un laborator, aveam tot felul de cercuri, sesiuni de comunicări şi examene pentru care se entuziasmau nu numai profesorii, ci şi elevii. Chiar şi la germană poveştile pe care le auzeam erau cel puţin interesante. Franceza era cu totul din alt film, pentru că eram destul de puţini în liceu cu franceză limba a doua de studiu, şi drept urmare nimeni nu prea părea să se entuziasmeze. N-am înţeles nici pînă acum de unde reticenţa asta teribilă, poate din cauza profesorilor sau naiba ştie… oricum orele de franceză erau pentru majoritatea colegilor mei un mic stres şi pentru mine o mică ocazie să demonstrez că pot să nu fiu stresată. De aici şi pînă la a junge astăzi să mă lupt cu examene ( haioase pînă la urmă în felul lor dacă cineva este amator al umorului franţuzec) n-a fost mult.
Ideea e că toată lumea (colegi de facultate, părinţi, pisici, purcei, cărăbuşi de mai ) se întreabă ce mă nemulţumeşte pînă la urmă…
Cred că la origine e faptul că nu mă identific cu spiritul latin în sine.
Stau şi mă gîndesc (cînd se întîmplă să mai am timp) că dacă ar fi să aleg un loc din Europa în care să mă mut, cu siguranţă ar fi într-o ţară nordică. Undeva în Finlanda, printre fiorduri şi reni, unde oamenii sînt reci şi calculaţi şi unde mentalitatea este cu totul alta. Spiritul melodramatic, toată metafoara asta a sîngelui latin care este cum este- năvalnic şi şăgalnic (ce cuvînt!) – m-au obosit într-un stil groaznic.
Revenind la studiu’ limbilor străine în care m-am aruncat aşa, la plesneală după cum am şi zis, cel mai rău mă enervează că nu ştiu germană. Da, absolut nimic coerent şi de bun simţ, nici măcar nivelul manualelor de clasa a doua. Este strigător la cer şi aproape ruşinos, nu pentru ce-o să zică cei din jur de diploma mea de filolog care o să mă plesnească la anu’, ci pentru mine. Pentru mine şi pentru faptul că pe partea asta am carenţe urîte care mă pun de multe ori în dificultate.
În încheiere, o altă chestie peste care nici după doi ani de facultate nu am putut să trec şi nici nu cred că o să pot este felul ăsta aberant de studiu al limbilor străine made in Ro.
Nu pot, nu pot, pur şi simplu nu pot să-mi asum pactul stupid pe care trebuie să-l fac împreună cu colegii de grupă şi cu profesorul din faţa mea pentru o oră şi jumate de curs. Mi se pare ceva tulburător de fals: eu, în mijlocul Bucureştiului, undeva pe la etajul 4, murind de cald şi încercînd să gîndesc şi să vorbesc pentru cîteva minute într-o altă limbă. Doar atît, pentru cîteva minute. La final cînd se termină totul fiecare îşi reia şi îşi asumă propria identitate de dinainte să intre în clasă şi se îndreaptă spre problemele lui palpabile cum ar fi un cămin mizerabil, nişte colege de cameră cu care nu te înţelegi, nevoia de linişte, dorul de casă, foamea şi mai ştiu eu ce altceva.
Poate dacă aş fi dat la actorie aş fi învăţat să înţeleg, să accept şi poate chiar să mă specializez în toata bufoniada asta de français langue étrangère.
Dacă aş merge în Franţa da, aş vorbi franceza fără să mi se pară nimic suspect la mijloc. Dar aşa nu… Singurul lucru care mă mulţumeşte e că măcar pot citi texte autentice în franceză fără să apelez la traduceri. Très joli… bleah…

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;FLE&8221;

  1. tari nordice? cred ca nu stii ce vorbesti!
    sa nu`ti vorbeasca aia? vrei sa treci pe strada, sa nu se uite nimeni la tine? sa n`ai prieteni decat daca ti`i aduci de-acasa?
    intr-adevar, doar la capitolul mentalitate ai nitica dreptate…

    ce-i cu tine? bai, poule (apropos de francais), raspunde la telefon si vezi ce faci in sesiune!

    ps: iti recomand austria, germania sau Polonia. Nu spirit latin, da’ istorie si trecut palpitant din plin 😀

  2. Faza cu exotismul poate fi periculoasă…aşa am ajuns eu să fac printr-a zecea chineză cu o tipă care nu vorbea româneşte iar engleza mai mult o ghicea. Ne înţelegeam frumos în autismul nostru, deşi semăna mai mult a ghicit în cafea ce făceam eu acolo. Poate ar trebui să mă reorientez spre germană să ghicesc direct în bere.

  3. @ andreea- da, ţări nordice, vezi că nu e imposibil să înveţi o limbă straină. Plus că finlandeza e din aceeaşi familie cu maghiara şi turca- sexy zic eu, nu mai sexy ca portugheza (tot eu eram ) dar na…
    @ calin- mi-e greu să înţeleg ce fel de chineză făceai tu acolo, dar nici nu vreau să mă gîndesc… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s