eu, patetica

îmi place să stau şi să mă gîndesc intens, mai ales de cînd am ajuns în golul ăsta (we all go there, în derularea perfidă a existenţei trebuie să existe un scurtcircuit, o întrerupere, o defecţiune pe care ne place să o ştim de ordin tehnic numai pentru calitatea ei remediabilă, declanşatoare de speranţe că o să găsim şi oameni capabili sa deal with this things în locul nostru) la pulsul slab spre inexistent al manifestărilor de ordin palpabil care îmi aduc aminte că lumea asta e totuşi la un nivel rudimentar o lume a materiei, deşi şi ideea asta pare deja o glumă de care îţi poţi permite să rîzi cu poftă, deschis, sonor, fără niciun fel de reţinere, manifestări pe care mi-ar fi greu să le înşir din cauza ambiguităţii în care se scaldă…cu sau fără ele, pe tronsonul ăsta cinic, printre reţele de dureri de cap împînzite all over am început să alunec cu un bagaj în care zac înghesuite imagini de pe vremea liceului (fruntea netedă de-atunci şi privirea plină de certitudini nu anunţau nimic din toate astea), regrete, decizii greşite, greşite rău de tot dar ale mele prin excelenţă, singurele care îmi aparţin întru totul, singurele care pot oricînd să demitizeze singurătatea asta acută de care poate o să mă auziţi că mă plîng, toate aste şi multe altele, oboseala, nopţile de uzură pierdute prin cămin, zilele pierdute prin ratb şi pe băncile facultăţii (toate astea ca să ajung cu un morman de diplome în braţe pe care mereu visez să le ard într-o ceremonie intimă şi secretă- doar eu şi hîrtiile nenorocite undeva pe malul malul mării- pentru că nu mi le-am dorit niciodată, din contră, mereu am vrut fericirea oamenilor pe care limitele îi îmbrăţişează cu o candoare maternă ) toate astea şi încă ceva în plus, peste care înainte de a trage fermoarul se aşterne dorinţa asta cumplită de a mă arunca în braţele cuiva, aşa cum m-aş arunca într-un atentat sinucigaş care ştiu sigur că o să eşueze, pentru că ironia sorţii o să-mi arunce mereu o saltea moale sub geam, dorinţa de a plonja într-o nouă problemă cu promisiunea categorică şi niciodată respectată ca va fi ultima dată cînd se mai întîmplă chestii de genul ăsta…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s