Poem

de cînd trăiesc
de cînd păşesc în gol alături de tine
prietenul meu
cine mai ştie?
ochii tăi negri de şobolan
ochii mei de şopîrlă
doar ei mai fac diferenţa
în rest aceeaşi formă
acelaşi mers spre nicăieri
două cruste care închid vidul

eu ştiu tu vei avea şi alte femei de carne
îţi vei lăsa sperma în burţile lor ovale
le vei mîngîia sînii cu grijă
mie îmi rămîn dinozaurii şi
poemele care nu vor să se scrie

tu te vei lupta cu cearceafurile umede
eu cu istoria
în urma noastră o să rămînă un amestec frumos şi inutil
de carne şi cuvinte
pe care nimeni nu va da doi bani

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Poem&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s