scurtă lecţie (?) de morfo-sintaxă română

O să trec peste părerea mea sinceră în ceea ce priveşte noua gramatică a academiei. Da, multe chestii mi se par trase de păr dar mă rog. Nu despre asta e vorba în cele ce urmează mai jos. Ci despre felul în care sînt complet incapabilă cîteodată (mai des aşa ) de a lămuri un străin cu privire la reguli banale de combinare a cuvintelor în dulcea noastră limbă. Nici nu e de ignorant faptul că lingvistica mă cam depăşeşte de multe ori.

So, într-una din discuţiile mele nocturne şi evident intelectuale cu G., aşa, ca între chipurile filologi, ajungem noi şi la subiectul “conjunctivul în limba română”. Ce-I cu el, de ce, cum se formează… explic eu cum se formează, traduc şi din gramatică teoria despre acest minunat timp, îi zic lui G. că-mi e foarte greu să mă concentrez la toată teoria asta dementă ţinând cont de faptul că pentru mine vorbitul în română cel puţin e un automatism (adica rahat, de cîte ori în această viaţă mi-am pus problema “dar vai, oare cel fel de acţiuni exprimăm noi cu ajutorul conjunctivului?). Inevitabil el îmi scoate un verb dintr-o frază, cred că era “să citesc” şi mă întreabă care-I echivalentul în franceză. Eu îi zic că dat fiind faptul că franceza nu are un conjunctiv trebuie să adaptată toată fraza la sintaxa franceză şi în funcţie de ea traduci printr-un timp anume care să se potrivească. Bineînţeles de-aici începe şi balamucul. Ca de exemplu de ce fraza “nu există cărţi pe care să nu le fi citit pînă acum” se traduce prin “il n’y a pas des livres que je n’ai pas encore lu” adica de ce, de ce nu pot să folosesc perfectul compus şi în română? Adică totuşi cum ar suna o frază de genul “nu există cărţi pe care nu le-am citit pînă acum” ?

Mă rog, am luat-o eu prin învăluire într-un mod oligofren zicînd că de fapt cînd zic că “nu există carţi pe care să nu le fi citit pînă acum” de fapt vreau să zic că e puţin probabil să existe şi îi zic că il est peu probable+ subj c’est la regle chez toi.
De-aici şi explicaţia mea că le subjonctif din franceză e un fel de conjunctiv la noi. Adică oricum în majoritatea cazurilor aşa funcţionează. Deşi TOTUŞI ceva e prost în raţionamentul meu de mai sus.

Deci da, concluzia o ştim cu toţii, sînt complet pe dinafară… şi nici n-aţi văzut/auzit încă tot…

Anunțuri

Un gând despre &8222;scurtă lecţie (?) de morfo-sintaxă română&8221;

  1. Eu sunt in plin proces de invatare a polonei si vorbesc „live” exclusiv in engleza momentan si, bai, sa stii ca ma ajuta romana extraordinar de mult, mai ales la partea de gramatica polona care este ceva de vise rele in general. Sunt in grupa cu niste copii din Turcia care sunt absolut pierduti – ma rog, in primul rand la pronuntie, dar si la chestiile SIMPLE de gramatica, de exemplu de a recunoaste substantivele dupa gen (masculine, feminine, neutre) pentru ca limba turca n-are, de exemplu, genuri. Si toata incalceala asta de gramatica neregulata a limbii romane ma face sa fac niste paralele destul de exacte si foarte foarte utile. In fine, inca ma intreb de ce-or avea asa mare nevoie de atatea cazuri, de exemplu instrumentalul si locativul *bangs head against wall*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s