Nelinişti lexicologice

Marţi am examenele de licenţă. Inutil să precizez cum stau cu moralu’. Dar înainte de ziua de marţi, când voi fi probabil un cadavru ambulant, daţi-mi voie să vă prezint câteva din enigmele găsite prin cărţile incluse în bibliografie pentru modului grozav numit LRC, aka limba română contemporana.

Înainte de asta o să mă dau de gol cu o superinformaţie: parcursul meu universitar la materiile astea a fost unul… hmm aproape catastrofal. Pentru că n-am nicio treabă cu noua gramatică şi pentru că cursurile de lingvistică au fost absolut incolore, inodore, insipide, dezastruos de groaznice, moartea pasiunii şi a pedagogiei . Dar cred că cel mai trist e faptul că academicienii-profesori habar n-au cum să câştige interesul studentului. Oh nu. Ce ziceam deci? Nasol.

Revenind la chestiile dubioase să rezumăm o idee dintr-o lucrare intitulată Limba română contemporană. Lexicul. (Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu).
Capitolul omonime, subcapitolul omonimie tolerată. Avem clasicele de la clasa a cincea citire: omonime care flexionează diferit la plural. Exemplu: bandă-benzi-bande/ corn-cornuri-coarne/ cap-capete-capi. La astea se adaugă o chestier dubioasă: sare (de bucătărie)-defectiv- săruri (chimice). Eu în turbarea mea mă întreb şi acum cum puiii mei sânt astea omonime. Am I dreaming? Iaca condiţiile omonimiei, subliniate cu o mie de carioci şi scrise pe toate post-iturile posibile. 1. Grafie identică. 2. Lipsa oricărei seme comune. Pe scurt nu tre’ să aibă nimic în comun.
Dar câcat! Nu este sarea de bucătărie o sare chimică prelucrată? Deci unde este omonimia? Unde? Unde unde unde unde unde?

Tot din fineţuri d-astea: mă întreb dacă nu cumva fluturaş se cam neutralizează. Cică sufixele diminutivale au ca principală tuşă semantică caaaantitatea. Spuneţi-I volum, cum vreţi voi. Dar un future e de la sine mic. În plus întotdeauna îl asociem cu tot felul de seme (handicapate şi inventate de mine ) [+ gingaş] [+ fragil] [+minion]. Nu-I aşa? Deci ori că zic fluture, ori că zic fluturaş, schimbarea cantitativă e foarte mică spre 0. Diferenţa e doar de context. Dacă scriu o lucrare ştiinţifică despre fluturi n-o să-I numesc fluturaşi. În rest, rahat. A propos de realităţi extralingvistice. Un băiat e un băiat. Un băieţel e mai mic decât un băiat. Un fluture nu prea e mai mare decât un fluturaş, deşi ar trebui să fie. Poate doar dacă o fi Queen Alexandra’s Birdwing (google it up).

Ambiguităţi de rahat pe care le urăsc. Licenţă, da?

Anunțuri

Un gând despre &8222;Nelinişti lexicologice&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s