deviante

O parte din nişte poezii pe care o urc pe blog, din psihozele obişnuite (şi din unele mai puţin obişnuite, după cum se poate observa în continuare)

în mine s-a născut o frică cumplită
un morb
un pui de păianjen negru

mănâncă dragul meu,
hrăneşte-ţi abdomenul fragil cu carnea mea
ştiu pe de rost etapele dezvoltării tale
te-am văzut de-atâtea ori
în trupurile prietenilor mei
în trupurile fraţilor mei
în trupurile părinţilor mei

nu pot decât să aştept cuminte să creşti
să îţi desfaci picioarele zvelte şi să mă părăseşti

***
pe pisoiul din faţa blocului
care urlă în noapte
vă rog să-l faceţi să tacă
să meargă cineva, să-l ia în palme
să-I dea TOATĂ dragostea
altfel inima mea îşi va părăsi locul
se va zbate pe covor
ca un peşte într-o baltă de sânge

***
cum aş putea să mai duc
corpul ăsta
câtă putere ar trebui să aibă
o fată de douăzeci şi unu de ani
***

despre mine este vorba
despre strada din faţa căminului
despre asfaltul fiert
despre dâmboviţa sălcie
nimeni nu va înţelege ce s-a întâmplat acolo
furia mea nu va îi va atinge
despre ei este vorba
despre iadul inconştient pe care îl conduc
despre gândacii din jurul ficusului plimbându-şi antenele lungi pe marginea ghiveciului
şi camera strâmtă
ilogică

despre furia mea este vorba
care nu va face rău nimănui
poate doar minţii mele
poate şi corpului
dar nu mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s