Zen

Citesc cutremurătorul Zen al lui Cărtărescu, după un an în care m-am plictisit de moarte, tot citind în franceză feluriţi scriitori italieni, ca Tabucchi şi Calvino. Plictisitoarele lor romane-enigmă, aceste polare ale literaţilor, m-au scos din minţi. Ce plăcere ludică pe capul meu, să subliniez şi să fac felurite schiţe, să mă gândesc la planuri, la naratori, autori, naratari, personaje, perspectivă narativă, oare ce-ar fi zis Genette despre asta sau ce-ar fi zis Durand despre ailaltă şi altele. Chiţibuşeli cretine şi situaţii în care mă trezeam în postura de Sherlock la vânătoare de artificii narative, o pierdere de vreme cumplită dar cu o satisfacţie uluitoare, ca rezolvarea unui careu de rebus sau rezultatul unei integrale după pagini şi pagini de lupte, când despre literatură se poate scrie fermecător în mod direct, ca în Zen-ul cărtărescian…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s