Goluri

Recitit Patul lui Procust. Încă vreo 20 de ani şi nostalgicii vor destupa şampania centenarului. Felul în care totul este atât de actual îmi dă adevărate frisoane pe şira spinării. Exerciţiu dificil, dar care merită: să ne închipuim că romanul ar fi apărut ieri. Văd deja un potop de cronici favorabile şi de premii. În mod bizar, cititul în sincronie e încă o enigmă pentru mulţi dintre criticii noştri. Discrepanţe nebuneşti între gândirea critică din Franţa, unde structuralismul a lovit din plin şi gândirea critică din România, tributară istoriei literare. Asta se vede foarte bine şi în cvasi-ignoranţa pe tema avangardei româneşti sau în câmpii bătuţi cu graţie şi seninătate în aproape toate cazurile în care ea este evocată. Să scriem în continuare placheţele amuzante despre vieţile scriitorilor, cu amănuntele de culise delicioase, cu cancanurile aferente şi prieteniile celebre. Şi să uităm cu totul limbajul. Dar chiar de tot de tot.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s