de iarnă

un sentiment rușinos

o culpă intimă mă încearcă ori de câte ori îmi dau seama că am uitat

de lucrurile simple

de exemplu

pielea din spatele urechii tale,

dumnezeiesc de albă și de fină, de care îmi este, trebuie să recunosc

frică

sau storcătorul de fructe abandonat într-o parte a camerei

pe jumătate plin cu suc de portocale

(sunt zile în care ideea în sine de suc de portocale

făcut în casă mă emoționează până la lacrimi – nu am mai spus-o nimănui

pentru că încerc să mă controlez – )

anii trec dar iernile au mereu

același miros de ger și de spaimă

se întunecă devreme dar noi râmanem

culmea

mereu aceiași

în alte haine și în alte corpuri

vino lângă mine, oricine-ai fi

aruncă cu un bulgăre de zăpadă în trunchiul unui copac

să ne tăvălim puțin

să ne bucurăm puțin de lucruile simple

înainte să redevenim din nou

anoști

maturi

neimportanți

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s