un sentiment rușinos
o culpă intimă mă încearcă ori de câte ori îmi dau seama că am uitat
de lucrurile simple
de exemplu
pielea din spatele urechii tale,
dumnezeiesc de albă și de fină, de care îmi este, trebuie să recunosc
frică
sau storcătorul de fructe abandonat într-o parte a camerei
pe jumătate plin cu suc de portocale
(sunt zile în care ideea în sine de suc de portocale
făcut în casă mă emoționează până la lacrimi – nu am mai spus-o nimănui
pentru că încerc să mă controlez – )
anii trec dar iernile au mereu
același miros de ger și de spaimă
se întunecă devreme dar noi râmanem
culmea
mereu aceiași
în alte haine și în alte corpuri
vino lângă mine, oricine-ai fi
aruncă cu un bulgăre de zăpadă în trunchiul unui copac
să ne tăvălim puțin
să ne bucurăm puțin de lucruile simple
înainte să redevenim din nou
anoști
maturi
neimportanți
