Only lovers

Există, în Only lovers left alive, o poezie incredibilă a nimicului. E și răspunsul profanei întrebări Ce se întâmplă în film. Strict nimic.
Imagini frumoase, onirice, cu străzi goale, lungi, luminate difuz, cu hale dezafectate, cu locuințe goale. Un post-apocaliptic emoționant, privit nu prin detașare, de facto, ci printr-un soi de filtru oniric de care mi-a fost dor. Oamenii lipsesc și ei, cu precădere din Detroit, unde străzile sunt mereu pustii, nu și din Tanger, unde mereu e forfotă.
Este și o poezie a timpului, care, iată, curge spre nimic. De-aici dorința personajelor de a identifica și de a data diverse obiecte din diverse epoci. Ca vampiri, vampirismul nu este o boală a corpului (deși există și acestă latură, vag subdezvoltată), ci o boală a timpului.
O plictiseala și un decadentism domină această rasă. Cu un bagaj istoric incredibil, cele două personaje cunosc totul: toată istoria Europei, toate limbile lumii ( a se vedea scena în care Eve citește cu degetul în chineză și arabă). Ei sunt, în cele din urmă, istoria unui Occident în derivă, care de la Est spre Vest e din ce în ce mai vid. Nici măcar nu este o întâmplare faptul că ea trăiește în Orient: Orientul este, (ce ironie!), singurul loc în care încă se trăiește. Dacă în Detroit îți comanzi un glonț de lemn, pentru că totul s-a terminat, în Tanger străzile sunt animate, cluburile sunt pline, barurile nu sunt goale.
Tot în Tanger se iubește. Imaginea de final, un fel de mise en abyme amuzant, este miza, romantică de-a dreptul: printre ruine, când totul își atinge obștescul sfârșit, iubirea rămâne, însă întotdeauna în afara istoriei (de-aici și întrebarea, retorică de altfel, should we turn them?). Iată deci, ce surpriză, cu ce idee minunată ne servește Jarmusch, folosind pretextul vampirismului: pentru ca iubirea să existe și să fie validă, subiecții trebuie să se afle în afara timpului și a istoriei (după cum o demonstrează și numele celor două personaje, Adam și Eve, hehe).
Un film care de altfel merită văzut și poate rememorat din când în când în timp ce medităm profund la condiția noastră de muritori…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s