Mizerii minore

Iată că nu ne plictisim. După alte (multe) tâmpenii și epurări culturale din ultima vreme (să ne amintim de epurarea ICR Paris, de Marga și caloriferul, de Manolescu și chifteaua votului la premiul național, internațional și intergalactic de poezie) îl avem și pe luptătorul de gherilă Breban pus cu pușca verbală pe derbedeii de serviciu Liiceanu& Co.
Aceste minunate șarade îmi amintesc (nu fără foarte multă ură) de anii studenției mele, la minunata Facultate de Litere a Universității din București, instituție de prestigiu care își atârnă pe pereții amfiteatrelor plăcuțe cu ‘aici a vibrat vocea marelui X între anii Y’ dar niciodată cu ‘aici l-am așteptat în frig trei ore pe marele profesor doctor academician docent să vină pentru mine și licența mea’ sau ‘aici s-au bătut câmpii cu nesimțire pe subiecte serioase’ (corolar : ‘aici nu s-a întâmplat absolut nimic’). Revenind la a doua realizare demnă de atârnat pe pereți, n-am să uit cum la un curs despre literatura română sub comunism am cerut să vorbim despre Paul Goma și despre exil (chiar așa, ce-i cu tupeul ăsta… cumva nu sunt o moluscă retardată care tremură în fața acestor titani vii ai culturii române? Îmi permit să am idei și să și CER chestii?) și am primit un ‘ Goma nu e așa de important’.
În schimb, mi s-au băgat pe gât romanele colericului Breban, ca și anume subiecte de examen.
La care adaug și sfiala de domnișoară de pension al unei alte eminețe cenușii, când la alt curs sforăitor despre literatura română din prima jumătate a sec. XX ni s-a prezentat revista PULA (da, știu, să ne ia cu leșin și nimic altceva…) a lui Gherasim Luca și Paul Păun, spunandu-ni-se cam pe la sfârșitul acestui curs absolut indecent și scandalor că ‘oricum avangardiștii nu sunt importanți pentru că nu prea erau scriitori’.
Revenind la tema minoră a discuției noastre, cam așa stau lucrurile : bisericuțe și bisericuțe roase de orgolii și de ranchiuni dubioase, caste bazate pe cumetrii care scuipă niște flăcări dubioase ca niște dragoni ridicoli unii către alții, neghiobisme și fonfleuri dâmbovițene inconștiente de micimea și neimportanța lor într-un oarecare context universal. Dubioși cărora li s-a dat prin puterea funcției și puterea acestui tri sélectif bazat din nou pe prieteșuguri, cuscreli și gusturi personale, fără nici cea mai mică grijă pentru imparțialitate, fără nici cea mai mică conștiință a importanței demersului lor.
Sunteți mici și neimportanți și vă puteți bucura pe vecie de disprețul și de lehamitea mea absolut eterne. The end.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s