Express what cannot be expressed

Am dezvoltat, cred, o obsesie față de puterea (sau incapacitatea) de a exprima ceea ce nu poate fi definit. Este foarte greu să triezi sau să filtrezi în vreun fel acest paradox care mă chinuie efectiv. Fie că vorbim despre bucăți din Biblie, despre bucăți din Eminescu, despre suprarealism și avangardă care sunt, în fine, o nevroză a expresiei și până la literatura de anticipație, această problemă este una infinit de stufoasă și de periculoasă până la urmă.
Uitându-mă azi la Ex-Machina, mi-am adus aminte de boala mea recentă, și anume cum vorbim despre ceea ce nu poate fi exprimat. Cred că filmul ăsta se încadrează tot aici. Are finețea și îndrăzneala de a propune o soluție vizuală și nu numai la această paradigmă a inexprimabilului. Ca și Haosul, Kosmosul, Geneza, galaxiile, și inteligența artificială merita o metaforă. Este o tensiune și o poezie a necunoscutului care domină de fapt scenariul, iar pretrextul în sine este unul meta-filozofic: ne-am jucat de-a demiurgii, am creat un hibrid cognitiv care trebuie testat. Nu știm cum se comportă, nu știm nimic despre evoluțiile lui ulterioare. Hell is set loose.
Mă mai întreb vag cam care sunt limitele expresiei vizuale și ale celei lingvistice (ca să nu vorbesc direct de și-mai-înspăimântătoarele limite ale imaginației umane) și care ar fi mai restrictivă și de ce… asta și multe multe multe altele…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s