Prince

Mă gândeam că de multă vreme nu am mai scris despre muzică. Poate ultimul Duran Duran să merite ceva atenție, sau ultimul album Gahan+Soulsavers. Dar e ceva mai mult de-atât care ar trebui să fie abordat. Ceva care mă scoate din minți. De prea mult timp.

Acum câțiva ani, în Franța fiind, instaurasem un fel de ritual pe care mi-l păstrasem până la întoarcerea în România. Ritual pe care, de altfel, îl are toată lumea. E vorba despre piesa aia care îți face dimineața de milioane, pe care o pui, evident, pe youtube, și cu care sari în duș, îți faci părul, dai cu aspiratorul, inevitabil la un momentdat te oprești din toate și începi să cânți și să dansezi prin casă și să visezi la lucruri, situații, oameni.

Poate să fie orice. O piesă de la Metallica, I want to break free-ul lui Mercury (despre care am o altă poveste pe care o păstrez pentru episodul următor), o mizerie cotidiană de pe Utv, Lora, Inna, draci, laci. Coco Jambo, Lambada, Can’t touch this sau poate chiar No-No-Notorious-ul sus-numiților. Ați înțeles, e piesa aia. La mine se întâmpla să fie un Maceo Parker feat. Prince, Make it funky, varianta live. Ei bine, de câteva luni bune, ia-o de unde nu-i. Mă scol dimineața și mă gândesc că între un duș și un castron cu cereale aș băga și piesa asta sleazy, aș dansa un pic, m-aș imagina pe-acolo having a good time. Aprind youtube-ul și nu o găsesc. O caut pe net și nu o găsesc. Înregistrarea a fost pur și simplu halită. Ceea ce mi-a adus aminte de Prince, și de ceea ce înseamnă să fii fan Prince.

Nimic mai dureros și mai masochist. Trebuie să fii un purist. Să-ți asortezi mănușile și garderoba la perioada pe care-o traverseaza the one and only. Este în perioada Hendrix? Este în perioada funk? Este în perioada pop? Nu vom ști niciodată. Trebuie doar să dăm fuga în magazine și să ne aruncăm asupra ultimului album. Asta dacă și numai daca printr-un accident aflăm de la Jay Leno de pe Youtube din nou că Prince mai bagă un album. Pentru că Prince, ladies and gents, se pișă pe publicitate. Prince este Prince. Este o sectă. His name is Prince, and hei s funky, the one and only. Prince are o armată întreagă de minioni care sclavagesc întru lupta împotriva distribuirii ilegale a pieselor lui pe internet. Îmi închipui poate mii de oameni încercând să țină sub control exodul de informație și să raporteze clipurile și înregistrările postate. Încercați numai să ascultați niște Prince pe net. Șocant, nu? Noroc cu Deezer. Altfel, vrei să fii fan Prince, ia treci și cumpără-i albumele. Și proslăvește-l. Și megi la concertele lui. Alea exclusiviste, din Minneapolis. Ești cumva un fan d-asta pierdut din România, unul care a avut onoarea să asculte mai mult decât Cream și When doves cry ? Ai câcat steagul. Vei suferi în chinuri, într-o tăcere prelungă. Ești un caz izolat, vei muri cu această tară. Aia de a nu putea să-ți pui o piesă cu Prince pe youtube într-o dimineață de duminică. No es posible. Treci, suferă, cumpără-i albumele.

Vă las cu un filmuleț esențial…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s