Fericirea

Vorbeam azi, cu C., despre lucrurile simple. Despre ce ne (mai) face, în definitiv, fericiți, dacă a mai rămas ceva.

Am dedus din conversația destul de lungă, că el este adeptul lucrurilor într-adevăr esențiale : sănătate, natură, iubire. Lucruri pe care le neglijăm complet. Puțini mai sunt cei care se pot bucura autentic că deschid ochii în fiecare zi. Că pot sa meargă prin oraș, că pot respira aerul de după ploaie. Foarte puțini se mai bucură de frunzele care cad, de existența copacilor, de vrăbiuțele zgribulite, de inimioarele minuscule care trebuie să bată în corpurile lor mici. De piciorușele firave cu care împing, zilnic, în asfalt. Țopăiala vrăbiuțelor, un spectacol pe care l-am uitat de mult.

Ciudat cum am evoluat spre ceva nefiresc, închis, ermetic. Ciudat cum sistemul nostru de valori s-a reformat, până când a ajuns să neglijeze esențialul. Esențialul s-a banalizat atât de mult, s-a estompat cu totul, a căzut, pur și simplu, în veșnica uitare. Grila noastră de repere a fost șteasă. Până și lucrurile cutremurătoare am ajuns să le privim cu detașare. Omoruri, furturi, pierderi importante, războaie, toate au ajuns niște truisme. Le comentăm la televizor, scriem în ziare despre ele, vorbim, fără perdea, despre orice. Avem câte-o părere despre absolut tot. Nu mai există bariere. Moralmente nimic nu ne mai înspăimântă. Suntem supra-viteji. Am depășit curajul. Ne-am dus dincolo de el. Tabu-ul a fost pur și simplu eradicat ca noțiune. A dispărut definitiv și ireversibil. Rușinea. Nici ea nu mai există.

Sunt câteva noțiuni importante care au sucombat pur și simplu sub nasul nostru. S-au pierdut și și-au pierdut importanța în discursul nostru de zi cu zi. Pe de altă parte, experiența noastră a devenit cu totul virtuală. Aș fi vrut să scriu livrescă, dar din păcate nu e deloc așa. Angrenați în circuitul capitalist ne-am îndepărtat cu totul de natură și de ceea ce eram până acum câteva secole. Ne-am sustras și continuăm să ne sustragem din natură cu bună știință și cu mândrie. Suntem o parte din natură care se reneagă pe sine, care își reneagă statutul, care pe scara evoluției a găsit o breșă dubioasă.

Mă gândeam zilele trecute cam care să fi fost ultimul puls al ideologiei umaniste. Dacă umanismul mai înseamnă, în era asta supra-tehnologizată, ceva. Cu tristețe cred că s-a romanțat. E romantic să mai vorbești despre om. Nu mai are niciun fundament, la cât ne-a înghițit dezumanizarea. Coșmarul meu e că trăim, fără să ne dăm seama, în Străinul lui Camus. Am luat latura cea mai sumbră a determinismului. Îmi este o groază de nedescris de acea carte. Simt cum, în esență, atmosfera și atitudinea personajului principal rezumă înfiorător timpul prezent. Este coșmarul meu cel mai profund, acea carte nenorocită.

Dar asta nu e nimic. Mă gândeam că, robotizați și prinși în viețile noastre urbane, supra-tehnologizate și corporatiste pentru unii, am uitat nu numai de realități esențiale, ci și de cuvintele care le definesc. Mă gândesc de câte ori într-o lună mai pronunțăm cuvinte de tipul cer, stele, lună, râu, fân, găini, găleată, pământ, copaci și așa mai departe. Cred că rezultatele unui studiu pe tema asta ar fi de-a dreptul deprimante. Am eliminat bucățile astea concret din viețile noastre și le-am eliminat complet și din discursul nostru. Mi-e frică că într-o bună zi (în curând chiar) ni se va întâmpla să ne uităm spre cer și să uităm ce nume am dat guguloiului galben de pe el. Uitarea este o consecință a lipsei de actualizare. Vom uita ca niște amnezici, fără să ne dăm seama, ceea ce nu pronunțăm, ceea ce nu reactualizăm.

Vom uita toate lucrurile simple, vom uita să ne bucurăm, vom uita să simțim, ne vom metamorfoza complet, cu toții, în câte un Meursault. De fapt, metamorfoza a început deja.

Mi-e frică.

Edit: O să fie fix ca în piesa asta, de care mi-am adus aminte

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s