Ce contează

Până la urmă nu prea mai contează. Nu prea contează cât urăști jobul la care te duci zilnic din nevoie și care nu se pupă cu ce trebuia să fie de fapt. Nu prea contează că nu prea mai ai bani la sfârșit de lună, și uneori nici pe la jumătatea ei. Ce contează că e o zi proastă, în care pur și simplu te simți rău, ai crampe, ți-e frică… Ce contează ca metroul de la ora șase e ca un balaur hămesit, gata să te halească pe nemestecate, pe tine și pe înca câteva sute de mii de oameni… Nu prea e așa de important. După cum nu contează nici fricile tale. Fricile mici de furnică. Că X trebuie să fie bine, ca Y trebuie să fie ok chiar dacă nu mai vorbești cu ei. Că ți-ai dori ca și fata de lângă tine care turuie le telefon să își găsească pe cineva care să-i scrie licența aia în trei zile. Dă-o dracului de licență… Eu am scris una și am mai scris și două dizertații după, și nu am ajuns pe un piedestal al scării meritocratice. Locul ăla e gol. Să se descurce, să fie totul ok. Să dea, să își ia diploma.

Iar restul? Oamenii fără case, oamenii străzii, oamenii singuri, oamenii singuri-cuc care își duc povara propriilor decizii și a propriilor atitudini în anumite situații. Lumea e plină-ochi de oameni nefericiți, frustrați, stresați. Ce mai contează când pe ei nimeni nu-i mai salvează. Nici măcar banalii țânțari nu vor scăpa anul acesta de insecticidele primăriei. Se vor topi pe toată perioada verii, iar cântecul lor enervant și gâlma roșiatică de pe picior nu vor mai face parte din realitatea noastră.

Ce mai contează? Se întâmplă lucruri bizare în lume, oamenii fug de război dar războiul e atât de departe de nervurile propriului meu creier, încât, deși real, el nu există. După cum nu mai există derivate precum curajul sau eroismul.

Și faptul că azi te-a durut capul? Un fleac… Și fricile? Frica de moarte și de viață și de eșec sau de singuratate? Sau frica de neputință? Irelevant, cu toții suntem aruncați în aceleași frici.

Și cearcănele, oboseala, și seara asta urâtă pe fotoliu, încercând să inventezi o ieșire, să coci un plan, unul câștigător, măcar seara asta de-ar conta cu adevărat, de-ar fi singura seară care ar conta pe bune…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s