Îndreptar foarte mic pentru regizori

Sunt, incontestabil, plictisită.

E o lehamite și o lipsă de entuziasm, ceva de necrezut. De nemaivăzut. Până și filmele sunt de rahat. Poate sunt foarte plictisită, dar n-am mai văzut un film bun de foarte mult timp. De la Only lovers left alive. În rest secetă. Și foarte mult balast. Și foarte multe rahaturi. Extrem de multe. Nimic de menționat. Poate e vina mea, sau poate cinema-ul trece prin cea mai groaznică criză din istorie. Filme de rahat, hipermaketate, cu duiumul. Gafe de rahat, cadre stupide, scenarii care nu există. Ni se vinde prostie, prostie premiată, cronicată și aplaudata. Povești subțiri, mai mult păreri. Nimic consistent. Nimic grav. Nimic poetic.

Nu am mai văzut de secole un manierist. Un obsedat de cadre perfecte. Un obsedat de forme perfecte. Ești regizor sau vrei să fii ?

Te rog, fă-mă să plâng.

Fă-mă să mă uit la filmul tău, și să mă șocheze. Arată-mi formele perfecte pe care le vezi cu ochiul minții tale. Arată-mi realitatea ta, deformată, modelată, prelucrată dar verosimilă.

Arată-mi frumusețea, fă-mă să mă bucur că cineva a inventat ochii cu care pot să mă uit la tine.

Fă-mă să mă mir și să fiu recunoscătoare. Reamintește-mi ce e uimirea, entuziasmul, fericirea. Adu-mi aminte de culori, de lumină. Amintește-mi că fiecare mișcare e armonioasă, că lumea noastră e într-un dans continuu.

Povestește-mi lucruri adevărate. Nu reale, pentru că nu mă interesează realitatea brută, gri. Spune-mi adevărul. Adevărul, așa cum îl percepi tu.

Nu mă subestima, nu te juca cu mintea mea. Nu face din filmul tău un puzzle de referințe livrești. Nu mă trimite la alții, ei sunt în trecut și am obosit să mă reîntorc, dezamăgită, tot acolo. Nu mă mai interesează Tarkovsky sau Bergman sau Mihalkov sau Antonioni.

Mă interesează clipa de acum. Epoca asta, cu patina ei proprie. Spune-mi despre ea în felul tău.

Fă-mă să simt dincolo de imagine. Amintește-mi cum miroase iarba. Amintește-mi cum se simt florile. Amintește-mi atingerile, parfumurile, sunetele. Fă-mă să le simt cu ochii și cu urechile.

Fii coerent.

Spune-mi povestea.

Respectă unitățile.

Nu face concesii. Nu te sabota.

Fii exigent, ai pretenții. Setează-ți niște standarde.

Dar, te mai rog o dată, fă-mă să plâng. Izbește-mă cu frumusețea formelor perfecte. Lumea asta, neregulată, deformată, e absolut perfectă. Și numai tu poți să îmi arăți. Arată-mi lumea prin ochii tăi…

Altfel o s-o iau razna. O să mă uit numai la idioțenii. O să-mi pierd încrederea în artă și mai ales în noi. Va fi cumplit, cumplit…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s