Creierul

Fiecare are, în adâncul creierului, realitatea lui, utopia lui, lumea pe care a construit-o prin puterea imaginației. Dincolo de lumea asta, cea adevărată ne halește ca un monstru. Mestecă cu poftă, jupuind cărnuri, picioare, vene, zgârciuri.

 

Dacă ar fi să desenez viața, aș desena o gură însângerată mestecând bucăți din noi, ciopârțite și dezmembrate.

 

Până la urmă, creierul este cel care ne păcăește. Nu sunt umorile, nu este  inimia. Creierul este trădătorul, cu modul lui bizar de funcționare, generator de vise, iluzii, receptări subiective. El filtreaza realitatea, el nu este autentic. El ne încurcă. El este piedica.

Iată-ne în punctul ăsta, cu gogoașa asta defectă îndesată în țeastă.

Dacă am ști măcar să o oprim. Dacă cineva ar ști cum să își oprească propriul creier…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s