Adevărul despre Brexit

Am spus-o de multe ori, și o voi mai spune, falia generaționistă a Europei există de câțiva ani buni. Ea a mocnit până azi când inevitabil a explodat. Nu. Nu este vorba despre populism, nici despre politicienii de carton. Dincolo de deciziile politice și de discursurile tembele pe care le auzim sau nu, realitatea socială este următoarea : tinerii vesus bătrânii.

Pe de-o parte suntem o generație care a crescut în debandada asta europeană. Avem prieteni peste hotare, am călătorit infinit mai mult decât părinții noștri. Am studiat prin alte țări. Am primit și primim un număr semnificativ de studenți străini pe băncile școlilor noastre. Unii s-au hotărât să rămână definitiv aici. Sau în alte țări. Alții s-au întors înapoi. Suntem prima generație care a avut de câștigat semnificativ din povestea cu Uniunea. Vorbim de căsătorii mixte, de cetățenii duble, de dreptul de a munci în orice țară. Nu sunt niște lucruri cu care să ștergi pe jos atât de ușor. Fără să ne dăm seama, am devenit produsul acestor timpuri: vorbim mai multe limbi străine, citim și comunicăm cu alte culturi cu ușurință, avem cunoștințe practice experimentând cutumele mai multe țări (fie că vorbim de cutume culinare, sociale, culturale). Asta trăim de câțiva ani buni, ăștia suntem. În teorie, timpurile astea ne aparțin nouă, populaței active.

Suntem, pe de altă parte, cocoșați de infinite neajunsuri: circulația în exces a dus la instabilitate personală. Ne prelungim studiile, investim în cariere. Familia, casa și copiii sunt niște luxuri pe care nu ni le mai permitem. Și nu sunt niște neajunsuri cu care trăiești ușor, simplu sau cu mândrie.

Pe de altă parte, iată generația părinților noștri, cocoșată de frustrări personale în fața schimbărilor la care nu mai participă activ, incapabilă să aprecieze și să mulțumească pentru timpul lor. Buni sau răi, anii lor le-au adus niște proprietăți, niște familii, o viață infinit mai organizată și mai lipsită de evenimente impredictibile. Toate astea însumate le-au adus de fapt un lucru esențial, infinit mai greu decât orice altceva: puterea. Proprietatea înseamna putere, familia înseamnă putere. Conștienți de asta, ne-au lovit din nou. În debandada europeană, armata de părinți și de bunici ne-au tăiat elanul și ne-au spus un lucru esențial prin votul stupid de azi: că istoria încă nu ne aparține, pentru că ei nu numai că își doresc, dar char pot să țină cu dinții de ea.

Aceasta este, pe scurt, drama generației mele, care nu se va termina prea curând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s