Simple songs

Niciodată nu am fost fanul revistelor glossy. Sau al blogurilor de beauty, make-up si alte tâmpenii. Singura greșeală pe care o făceam era să îmi cumpăr Cosmopolitan o dată pe lună. Normal, nimic mai util decât să vezi o geantă care costă 700 de roni și pe care nu o să ți-o iei în veci pentru că mai pui 300 și îți plătești chiria luna asta. Sau luna viitoare. Sau faimoasele articole cu preț la cerere care mi se păreau culmea culmilor. Ca să îți placă treburile glam, beauty, modă și alte stupizenii, trebuie să ai bani. Nu să te joci cu jumătăți de măsură, chirii tembele și haine cumpărate de la Miniprix-ul din Romană.

Oricum, cumva am ajuns pe un site cu povești. Un fel de Povestea Mea din anii 90 sau Povestiri Adevărate. Din când în când, până și astea mai greșesc și mai dau câte un articol decent. Și iată-mă dând like acestei tâmenii. De două zile mă trezesc pe feed cu articole absolut sinistre. E incredibilă viața femeilor. The Secret Life of Pets trebuie să facă un remix. E nebunie. Cu amanți, cu băieți mai tineri, cu bărbați maturi, cu mustrări de conștiință. Cu frustrări, Dumnezeule, până la cer. De fată batrână care n-a făcut nimic până la 40 de ani și se trezește singură-cuc. De tânără mamă la cratiță, stergătoare de bale ale proaspeților bebeluși. De femeie fatală, tânără și puternică căreia un nenorocit i-a stricat viața și-a părăsit-o pentru altcineva. Tânguiri și jelit după anii trecuți, după iubiri apuse, după ăla căruia nu i-ai dat o șansă, după ăla care nu ți-a dat o șansă, după voi când nu v-ați dat o șansă. Căci cine știe cum ar fi arătat viața dacă și numai dacă…

E o suferință patetică și totală. E greu să fii femeie. Și mai greu e să nu urli treaba asta în gura mare ori de câte ori ai ocazia. Și trebuie să fie ca în filme. Cu mult patos. Ca în ăla pe care îl citează toate mimozele. Cu Ryan Gosling făcut după nu știu ce roman.

Fericirea e cu patos, năbădăi, suferințe, și fiecare își trăiește propriul roman de Sandra Brown.

De când am născut-o pe Iris, nu prea mai avem timp de nimic. Amanți? Oftat prelung după trecut? Uitat în gol la viața-ți goală? Dacă fac duș și am timp să mănânc e o zi cât o vacanță.

Faceți copii. Vă vindecă de toate tulburările, de toate frustrările, de toate întrebările și frământările. Viața o ia la vale, ai timp doar să sari în trenuleț și deja aluneci în pantă cu viteza luminii. Iar apoi, ar tebui să fie ca în Youth, pe care în sfârșit l-am înțeles după ce l-am văzut a treia oară. Simplu. Un cântec simplu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s