3

UAT DA FAC??!?!

culmea idioteniei: mi-am lasat laptopul la camin (DA STIU sint de autoimpuscat!!!) si cind am venit (plecat-am vineri seara si intorsu-m-am duminica seara) am gasit placa audio fututa. adica totul se aude ca si cind laptopul ar fi undeva in fundul unei fintini…
in situatia asta sint atit de dezorientata incit nu stiu pe cine sa iau la pumni mai intii. pe mine ca mi-am permis sa cred ca n-o sa se intimple nimic special sau pe vinovatii in cauza…
si pentru ca dracii mei de data asta dau pe-afara precum cafeaua dintr-un ibric uitat pe foc, o sa fur o leapsa de la Svastik (deci nici macar nu mi s-a dat, pur si simplu incerc sa ma calmez asa „on line”):
Sunt : nevrotica
Aş vrea : o pisica pufoasa si lenesa
Păstrez : felicitari, biletele din generala, scrisori, poze, flori presate, carnete de note
Mi-aş dori : sa dorm
Nu-mi place : cascavalul
Mă tem : de mine
Aud : ce trebuie
Îmi pare rău : ca traiesc in epoca asta experimentala
Îmi place : sa dansez
Nu sunt: toleranta cu ceea ce mi se pare a fi prostie
Cânt : citeodata
Niciodată : nu-mi menajez prietenii
Rar : ma tund
Plâng : foarte usor
Nu sunt multumita : de nimic, in general
Sunt confuză : rar
Am nevoie : de afectiune
Ar trebui : sa plantez un copac
Familie – importanta
Greşeli majore – fara
Hobby – n-am timp
Intimitate – cvasi-inexistenta
Jeans – au schimbat cursul istoriei intr-un mod radical
Kitsch – o arta
Lucruri interzise – nu exista
Machiaj – ocazional
Niciodată nu ai face/spune/purta… injectii/ secrete care se termina in „sa nu mai spui nimanui”/ blanuri naturale
Original – Depeche Mode
Parfumul preferat – 1881 by Cerruti
Reguli – mereu incalcate
Shopping – relaxant
Teatrul – groaznic @ Ro.
Tentaţii – putine
Ţinuta preferată – orice ma face sa ma simt bine
Vacanţa perfectă – oriunde, vacanta sa fie
Ziua de naştere – 11 dec ’88

leapsa tzopaie la gagici

0

EURO 2008 din perspectiva gagicilor

noi ne uitam la fotbal in primul rand pentru tipii secsi.

iata dovada:
eu: man r
mada: ce meci
mada: gez
mada: ce mezi
eu: l-am ochit pe un fotbalist
mada: meci
eu: BAH
mada: cu germania tineam
eu: E PORN
eu: P
eu: O
eu: R
eu: N
mada: si la 2 min dupca ce am zis tin cu germania
mada: a marcat spania
mada: frenando
mada: es muy
mada: sexy
mada: si
eu: da da
eu: el e
eu: fernado torres
eu: SEEEEEEEEEEEEEEX
eu:
eu: nu-i asa?
eu: ai simtit si tu….
mada: totusi un brat de german la bratul meu
mada: m m m

 

clar, dar CLAAAAR noi doua cel putin de-abia asteptam urmatorul campionat de fotbal.

oricare ar fi el.

0

long live living

OK, o sa zic tot acum cat inca mai e proaspat in memoria mea.Traiesc intr-un Haos grozav, parca din ce in ce mai evident, care ia locul realitatii din ce in ce mai repede. (draci, o fi vreun soi cretin de depresie post-adolescentina…)

So, iata cateva franturi din visul meu de azinoapte care s-a desfasurat pe cel putin 3 planuri, daca nu mai multe. 3 le mai retin inca.

Treaba era ciudata. In sensul ca timpul o luase razna, iar acum ma aflam in copilaria mea, cu fostii prieteni din copilarie care da, erau la varsta aia de la 13-14 ani in jos. Eu pe de alta parte eram mai in varsta decat sint acum. So… ei erau mai tineri ca in realitate, eu mai batrana ca in realitate. Cu toate astea nimeni nu parea sa observe ceva ciudat. Adica era un lucru absolut normal. Ne adunasem in fata blocului, eu si vreo 3 baieti, si trebuia sa mai chemam pe unii si pe altii, asa ca incepusem sa sunam la interfon. Tot ma chinuiam sa dau de Oana, ea care era mereu prima la joaca, si cu toate astea nu reuseam sa dau de ea.

Totusi sunam la interfon si imi raspundea mereu mama ei zicand “Oana n-a venit inca. Cand vine ii spun sa coboare”. Eram trista si in tot visul nu am reusit s-o vad pe Oana, cred ca pana la urma nu s-a mai intors…

Cred ca e de prisos sa spun ca n-am ma vazut-o pe Oana de ani intregi si ca nu mai stiu nimic de ea…

In tot timpul desfasurarii planului astuia, eu caram cu mine in brate un pui de pisica. Absolut peste tot. Se opreau trecatorii de pe strada si il mangaiau si ma felicitau pentru ca am asa o pisica.

Pana intr-un anumit punct, cand pisica dispare din bratele mele, dar cu toate astea eu sint ferm convinsa ca ea este acolo. Nu stiu cum sa descriu senzatia, absurda cred ca e putin spus. Ma uitam la mine in brate, nu vedeam nimic, si cu toate ca nu vedeam nimic stiam ca acolo este pisica. Veneau prietenii mei si ma intrebau “Hei ce-ai facut cu pisica?” si eu le raspundeam “Cum ce-am facut, nu vezi, e chiar aici”.Cand reactualizez totul ma sperii in ultimul hal.

Nu stiu cum se numeste asta in termeni medicali… unul din efectele unei boli psihice. Desi nu, nu era asta… nu stiu cum sa va explic, dar desi pisica nenorocita nu mai era acolo, parca era invizibila. Nici eu nu o vedeam, dar stiam de existenta ei.

Uatevar, as vrea sa-mi dea cineva o explicatie pentru faza asta care m-a speriat la maximum.

Baietii se jucau cu mingea. Dar nu era un joc normal. Mingea avea o gaura cat un pumn in ea, si cu toate astea sarea. Mai putin ca de obicei, dar sarea. Iar baietii, ca s-o faca sa sara si mai tare, nu dadeau in ea cu piciorul, ci isi contorsionau trupul intr-un fel de neexplicat, faceau un salt inalt rau si o izbeau cu fruntea. Era un fel de intrecere cretina. Cine da cu sfecla in minge mai tare o face sa sara si mai tare…

Dupa fazele astea, venise fratele mai mic al unui prieten, caruia ii placea de mine, si care avea o problema ciudata, in sensul ca nu mai mancase de ani de zile. Copilul ala era un necunoscut in realitatea curenta. Era blond si avea niste ochi albastri fosforescenti. Oricum, spooky. In fata blocului scosesem o masa si mamele noastre se apucasera sa faca mancare pentru noi. L-am luat pe copil, care era un nazdravan si nu asculta de nimeni si l-am pus la masa langa mine si am inceput sa-i dau sa manace, si copilul a inceput sa manance. Si toti se asezasera in jurul meu sa asiste la spectacol.La felul in care copilul manca din mana mea.

Apoi dupa ce a mancat si maica-sa a venit la mine si mi-a multumit, copilul a venit la mine cu un carnetel rosu legat cu fundite. Pe prima pagina imi scrisese o poezie. Era o poezie clasica cu catrene si rima. Imi pare rau ca nu-mi mai amintesc absolute niciun vers. 

In alt plan, eram cu fostii colegi de generala si ne adunaseram la mine in fata blocului. Era iarna si era multa zapada in jur. Si parca incercam sa ii impact pe doi dintre ei care se cuplasera si totusi se certasera. Si totul s-a terminat intr-o bataie cu zapada d-aia ca la carte, in parcarea din lateralul blocului meu. 

In alt plan, o luasem inspre plaja, prin Mamaia, pe la Perla. Desi stiu foarte bine cum arata si acum locul, in vis arata cu totul altfel.

Erau umbrelute de paie sub care nu mai statea nimeni, ci numai munti intregi de gunoaie si sticle de plastic. Gunoaiele erau si in apa,se vedeau plutind in dreptul umbrelutelor. La dreapta, mai departe de umbrelute, era un prag foarte inalt de nisip pe care il urcai si la un nivel superior era o terasa foarte ceausista, cam ca terasa aia pe care inca o mai vad langa Hotelul Tineretului, undeva prin peninsula.

In sensul ca erau scaunele alea rosii si albe din fier cu spatar de plastic rotund si mese patrate cu fete de masa din panza in carouri roze si albastre. (iak iak iak. Imi amintesc ca pe la 2 ani sau mai putin fusesem cu tata intr-o cofetarie care arata asa, cu mesele si scaunele alea tipice si bausem brifcor nu portocaliu, ci negru. Cacat, acum ma gandesc daca nu cumva brifcoru’ era acelasi, doar sticlele erau mai inchise sau mai deshise. Si da cred ca asa era…)

In partea asta de plaja era mai curat, desi erau multe alge pe mal. Marea era curata. Aveam un prosop verde si mi l-am intins ca sa stau pe el sis a ma uit la mare, eram singura si era pustiu in jur. Deodata doi barbati vin inspre mine. Erau burtosi si ciocolatii si nu aveau nicio expresie distincta a fetei. Unul m-a luat de-un brat si celaltal de celalalt brat si apoi au inceput efectiv sa urle “AM GASIT VINOVATUL!!!!!!”.Si ma strangeau tare de maini, ca si cand se asteptau s-o iau la goana si li se parea foarte firesc sa fac asta, desi eu habar n-aveam de ce ar fi trebuit sa fug si pentru ce sunt vinovata.

Asa ca m-am panicat si m-am trezit…

 

2

nu am inspiratie si prin urmare nu stiu ce titlu sa dau postului astuia.

Nu nu.I’m not dead yet.

Ce fac, nici eu nu stiu.

 Vine primavara si parca simt cum plesneste carnea si cum plesnesc venele si cum plesneste tot ce e verde si rosu si proaspat.Am sentimentul ca sint inconjurata de cruditati. Incepand cu salate si ridichi si terminand cu chestii mai grave. Ceva ce scartaie intre dinti si scoate sunetul ala crud crud crud.Fresh. Cool. Caldura. Florile. Zilele.

Ah, the golden spring ages (Prietenii stiu de ce. Sau daca nu stiu de ce, pot macar sa ghiceasca. Sau pot sa-si bata capul si sa nu se prinda. Prin urmare pot sa se oftice. Si sa ma intrebe. Uite, tu care citesti acum asta, nu-i asa ca te-ar interesa sa stii ce-i cu the golden spring ages? Nu-i asa ca esti un pic curios. Uite-te la tine. Si gandeste-te la mine. Si la motivele pentru care continui sa citesti ce-am scris aici…).

In afara de asta… am citit niste Bukowski. Si niste Murakami. Si acum servesc niste Eco.Si m-am uitat la desene animate.

La naiba cu Eliot care zice ca april is the cruellest month.