Fragment

Am fost rebeli, am fost indignaţi. Am fost şi ucigător de frumoşi. De o frumuseţe spectrală. Acum sîntem nişte epave.

Sînt o femeie cultivată. N-are sens să dau explicaţii. O sumă de sentimente îmi spune că e adevărat. Sînt o femeie cultivată în 28 de metri pătraţi, într-o ţară care nu este a ei. În curând, asemenea lui Ulise, nu voi mai avea ţară. Sciziunea s-a petrecut cu câţiva ani în urmă totuşi, când pentru o secundă mi-am zis că nu mai vreau. Apoi am plecat. Luptaţi-vă singuri cu câcatul. În mod absurd, nu există scăpare, cu toţii ştim asta.

Iluzia eroismului şi a marilor schimbări şi-au găsit cel mai bun cuib posibil în mintea mea. Nu cred că există cineva mai vizionar ca mine în acest moment. Nu există nici cineva care să stârnească o milă mai dureroasă ca mine în acest moment. Poate un pisoi abandonat, dar şi-aşa, alegerea e una dificilă.

Prima explozie s-a petrecut când eram în liceu. Incredibil cum episodul ăla va rezuma toată viaţa mea. Am numai 23 de ani acum, dar ştiu că următorii 50 vor repeta aceeaşi scenă. Am o convingere oarbă, precum toţi vizionarii, că aşa va fi. Eram în liceu, în timpul unei ore oribile de matematică. Nu, să nu se gândească nimeni la imaginea romanţată a terorismului din timpul cursurilor de matematică. Nu era chiar atât de grav, mi se întâmplase să cer a ieşi la tablă pentru a rezolva integrale, dovadă că putea fi şi plăcut. Dar în ziua aia n-am mai putut. Ceva s-a rupt în capul meu. Am zis că trebuie să mă ridic şi să plec cât mai repede.Acum cred că şi dacă aş fi stat ar fi fost acelaşi lucru. Doar că ştiam că trebuia să mă ridic şi să plec, ceea ce am şi făcut până la urmă. Am făcut pe eroina nervoasă, l-am futut simbolic pe idiotul din faţă care nu se oprea din făcut mişto. M-am eliberat din convenţia idioată pe care-o făcusem cu societatea. De ce naiba eram pe scaun în prima bancă şi de ce asistam la o oră de matematică? Cred că înainte de toate mi-a zburat prin cap întrebarea asta. Am conştientizat absurdul situaţiei, mi-am facut bagajul şi am ieşit. Pe drum înspre staţia de troleu plângeam, anticipând ziua de după. Când desigur, m-am trezit în aceeaşi sală, în aceeaşi bancă, în faţa aceluiaşi individ, o oră de matematică plictisitoare, cinci pe săptămână şi naiba ştie câte pe an. Ca într-o glumă dezgustător de proastă, totul era ca înainte.

Asta este iluzia schimbării. La scară mai largă, am repetat episodul, plecând din ţară. O copie bleagă a aceluiaş gest, câţiva ani mai târziu. Mi-am făcut bagajul, am trântit uşa şi am zburat două mii de kilometri. Nu mai suportam să mă aflu în România. Nici astăzi n-aş mai suporta.

Şi marile revoluţii se rezumă la aceeaşi scenă. Nimeni nu poate să înţeleagă mai bine sentimentul de libertate totală a ruperii convenţiei decât cei ce au făcut-o deja. Nimeni nu poate înţelege cu adevărat cât de minunat şi de insuportabil este sentimentul de eliberare, de pierdere a greutăţilor într-o secundă, printr-un singur gest. Abia atunci te rupi de tot. Abia atunci te simţi pentru o clipă nemuritor. Să nu vă lăsaţi păcăliţi, după-aceea totul revine la normal.

Când aveam şaisprezece ani eram un butoi de senzaţii şi emoţii. Vorbeam despre orice : dragoste, sex, fericire, planuri, politică, dezamăgire. Filtram totul într-un mod inocent şi apăsat. Vă atingeam pe toţi. Lucrurile îmi ieşeau. Acum sînt plină de cinism, dezamăgiri, ură. Ce destin trist !

Sunt o femeie cultivată departe de ţara ei. Citesc cărţi, mă uit la filme şi nimic nu mă mai impresionează. Am ipresia că ştiu deja totul. Toate astea nu-mi mai spun nimic nou. Despre ce naiba să mai scriem, când deja s-au scris zeci de mii de lucruri identice ? Când s-au făcut zeci de miliarde de filme identice. Am făcut-o de data asta. Am epuizat chiar totul, ba chiar de mai multe ori.

Desigur, trăim o epocă predominant decadentă. Totul este cumplit, dar se poate şi mai rău. Ai putea fi un om din Est în Vest. Atunci drama ta s-ar multiplica de o sută de ori. Da, asta chiar este ceva oribil.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Fragment&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s