6

dracii

Nu inteleg de ce naiba oamenii din ziua de azi si-au pierdut minimul simt al delicatetii. Adica, cum o fi frate dupa ce ai venit la 4 dimineata si ai cotrobait prin intuneric dupa haine si alte timpenii, dupa ce gasesti patul plin cu lucruri care nu-s ale tale, dupa ce intr-un final incerci sa te culci (nu mai conteaza cum) sa se trezeasca cineva la 7 dimineata si sa bubuie cuptorul cu microunde, sa-l chitzaie, sa-l foloseasca de vreo 3 ori (chitzaieli cind il programezi, vijiit in timp ce merge, chitzaieli de atentionare cind se termina programul)… cum o fi? a?
Am citeodata sentimentul ca o sa clachez psihic la modul CEL MAI GROAZNIC. Feriti-va de mine!
In alta ordine de idei, nu stiu ce sa ma fac cu viata mea. Pur si simplu vreau sa stiu ca am mostenit o avere uriasa care mi-ar asigura traiul atit cit ma mai tine. Vreau sa-mi petrec tooooot restul vietii stind si citind chestii pe care vreau eu sa le citesc atunci cind vreau. Ma omoara planificarea sulii cu cine-a gindit-o–-> FRATE, ai gindit-o prost, nu ti-a iesit, pur si simplu pune-ti pistolul la timpla si do society a favor. Adica cine naiba se poate impaca cu gindul ca in data X la ora X o sa facem X chestie la facultatea vietii. E absolut aberant, facultatea asta e de departe cea mai mare tzeapa a vietii mele. Termin anul 2 si n-am ramas cu nimic, ar trebui sa fac literatura franceza si NU am ajuns inca la Balzac (fratilor, asta a scris saci intregi de carti, cum dracu’ poti face Balzac la scoala? E strigator la cer, cum sa dai examen din Balzac cind probabil o sa faci 2 cursuri si alea trase de par, o sa-mi fie o rusine la examenele care vor urma in primul rind de mine ca sint convinsa ca n-o sa am timp sa citesc, si in al doilea rind de idiotii care si-au batut joc de tot ce-nseamna sistemul universitar actual.) La Hugo, la poetii simbolisti, la Sartre, Camus si Dumnezeu stie citi or mai fi.
Ok revenind la cai verzi pe pereti, ziceam ca imi doresc din suflet sa mostenesc peste noapte o avere colosala, sa stiu ca am timp sa citesc si sa scriu ce vreau…
Ca o paranteza mi-am luat de la biblioteca niste chestii simpatice-foc:Bohumil Hrabal- O singuratate prea zgomotoasa, Kundera- Viata e in alta parte (de-abia astept) si Gombrowicz- Cosmos. Niam-niam-niam…
A si inca ceva… la cit rahat pluteste in jur nu pot sa-mi explic cum de mai pot oamenii sa mai scrie carti in ziua de azi… adica n-ai nevoie de un mediu in care sa domneasca linistea si sa stii ca nu trebuie sa te scoli la nush ce ora ca sa indeplinesti niste obligatii cretine?
brrrrr…

Reclame
0

linkurici

mi-e somn de mor.
as vrea sa-mi zica cineva ce trebuie sa spun miine. cum suna asta: „don juan- variatii, inovatii & citeva dintre cauzele lor” ?
oare de ce nu fac ce am de facut cind trebuie?
azi cind mergeam spre statia de la romana mi-am amintit o scena misto din bitter moon in care cei doi merg la un bilci si se dau intr-un carusel foarte misto. d-ala cu scaune spinzurate de lanturi de fier. si in timp ce sint in aer si se invirtesc, incearca sa isi prinda miinile.
miine plec acasa.
pe tipa asta o stiti?
dar desenul asta animat?
dar cuvintele astea?
dar cum o fi sa cinti asta intr-un club unde se danseaza?
si inca o chestie… mereu cind stau la fintina (… la izvor se-ntilneste dor cu dor…cica) se aduna o gramada de porumbei in jurul meu, indiferent daca am sau n-am ce sa le dau. si mereu mi se pare ca seamana cu niste galusti umblatoare.
of!

0

this is chaos

and it happened again…
eram intr-un oras ciudat, un fel de mix intre constanta si bucuresti => drept consecinta facultatea, caminul, casa si prietenii erau cuprinse in acelasi spatiu hibrid.
O sa luam doua personaje (impropriu spus, mai bine suna „mintea mea a selectat doua personaje”): un el, sa-i spunem D., si o ea, sa-i spunem A.. In rest parinti, colegi de camin, oameni de pe strada cladiri si baruri importante si mijloace de transport in comun.
Trebuia sa ma intilnesc cu A, undeva in D’art (ia te uita, da, e ala pe care-l stim cu totii) numai ca respectivul bar era pozitionat undeva pe linga Casa Presei libere. Am ajuns, ne-am asezat la o masa, am comandat un suc. Ea era foarte bronzata. Oricum e o persoana cu tenul inchis la culoare, acum avea un bronz foarte ciudat. Am vorbit mult, povestea ca se intorsese din Europa unde avusese filmari… apoi m-a intrebat daca nu vreau sa vin la D. numai ca exact in momentul ala cerul s-a intunecat pentru ca venea furtuna. O furtuna foarte urita, nu stiu exact in ce anotimp era dar ma asteptam sa se lase cu ploaie si ninsoare in acelasi timp. M-am ridicat, am zis ca nu stiu daca o sa ajung la D., mai vorbim, chestii-trestii… si am luat-o inspre statia de autobuz. In statie (cred ca era fix statia din fata blocului in care stau in cta, pe vremea in care soseaua nu era largita si erau foarte multi plopi) am alergat dupa un autobuz, nu l-am prins. Deja se lasase racoare si daca ma uitam in spate vedeam norii negri. Cum asteptam sa vina ceva, vad ca vine D. Era foarte foarte vesel si incredibil de frumos si stralucea. (va mai amintiti ca am visat un momnument ciudat care era aureolat si din care iesea la propriu lumina, ei asa era si D., motoras de imprastiat lumina peste tot). A spus ca vrea sa astepte troleul cu mine, sa nu ma lase singura. Era mereu zimbitor. Apoi m-a invitat la el si i-am spus ca nu cred sa ajung, pentru ca vine furtuna si trebuie sa ajung acasa. El mi-a spus ca e ok si mi-a intins o caseta veche de video comunist spunindu-mi ca e un cadou pentru mine. M-am bucurat, am luat-o. A venit autobuzul si m-am urcat in el, in timp ce ma departam de D., el imi zimbea foarte frumos. Am ajuns la camin, desi dupa cum am spus era un mix intre camin si casa. Am intrat intr-o camera in care am gasit un video si am pus caseta.
Caseta era un film mut in care juca A. Erau scene foarte diferite, toate se petreceau in locuri deschise si foarte cunoscute: piete, biserici, catedrale, fintini. Ea era incredibil de frumos imbracata, cu parul impletit. Mereu era inconjurata de porumbei albi care erau parca o prelungire a trupului ei. Eu am inchis caseta si am spus „Acum e clar de ce se plimba A. prin Europa, se potriveste perfect cu decorul”. Eram dintr-o data foarte nervoasa, foarte suparata. Afara incepuse deja sa bata vintul si sa ploua foarte urit, si de la fereastra camerei mele puteam sa vad blocul lui D. Desi puteam sa-l vad ma gindeam ca pentru a ajunge la el ar trebui sa schimb doua autobuze. Atunci mi-a sunat mobilul, era D. care ma intreba unde sint si de ce nu sint la el. Eu i-am spus ca nu mai vin, pentru ca e urit afara si l-am intrebat unde-i A., daca e cu el. El a raspuns ca da, eu i-am inchis telefonul si m-am dus in baia din camin, m-am inchis inauntru si am inceput sa ma zidesc. Da, efectiv aveam multe caramizi portocalii micute si foarte mult ciment gata preparat si incepusem la propriu sa ma zidesc. In timpul asta cineva cred ca a observat ceva pentru ca la usa baii se strinsesera multi colegi din camin si mama, care plingea si batea in usa sa ies afara. Cam asa s-a terminat, all in all nu-mi amintesc momentul in care am terminat operatiunea de zidire, nu stiu daca am murit sau daca m-a salvat cineva, ideea e ca m-am trezit din nou cu un cap extraordinar de greu.
In plus, sint si racita la modul urit, trebuie s-o ard aiurea prin facultate si sa asist la discutii despre secolul luminilor, discutii care la ora asta nu ma pasioneaza si care sint prin excelenta o pierdere de vreme…

0

eu

iac-asa, simplu si delicat…
in ultima vreme ma bantuie urmatoarele „imagini” ale mele…
eu, pe un fond uber gliterat cu mult sclipici de toate culorile. predominant totusi argintiu. apoi o avalansha de acadele d-alea clasice in forma de melc, pe betze lungi, de toate culorile. predominant tousi roz. si bomboane de toate felurile ambalate cu o grija ingrijoratoare. (ce-mi place asta, „grija ingrijoratoare”). haine cu multe paiete. (atentie, nu kitschoase. nu nu nu !!!). pantofi cu funde si cu toc inalt, argintii.
bucle si fatza de portzelan.
eu pe un fond in aer liber, countryside. un munte nu foarte inalt, jos pashune si o turma de vreo 5-6 oi incredibil de curate si de pufoase. un riu limpede si floricele peste tot. o casa mica de lemn la marginea riului (genul ala de casa pe care o desenezi in primele clase, bidimensionala, cu un acoperish in forma de triunghi si cu doua ferestre in forma de patratzele). o rochie simpla si cam atit.
eu pe un fond intunecat intr-o padure toamna, seara, luna, langa o casa veche cu o arhitectura ciudata (yes, it’s all about architecture), intr-o rochie neagra. in cautare de fantome, vampiri sau orice altceva interesant.
eu pe scena la un concert uber obscur, imbracata intr-o camasha alba vintage cu volane verticale, pantaloni de piele si botine cu toc cintind innuendo. (ah da, si avand „infatzisarea” mea de acum. mai ales parul care starneste invidia tuturor)
eu in bucurestiul de astazi, intr-o camera la mansarda, cu mobilier saracacios si cu o masina de scris veche incercand sa scot din mine un inegalabil roman care m-ar putea scoate din mizerie si ar putea bucura in acelasi timp miliarde de oameni. yeah… this suits me so!
eu facand o lista de decizii GRESITE care imi apartin (including facultatea). apoi un abonament la un curs de finlandeza si implicit plecarea in finlanda. printre fiorduri, racoare si oameni reci care n-au nicio treaba cu balcanismul imbecil sau cu popoarele latine atat de saracacioase pe anumite planuri cu care simt ca pe zi ce trece nuuuuu maaaaa maaaaaiiii indentific.
iac-asa, simplu si delicat…
p.s. nu prea mai visez in ultima vreme. poate pentru ca nu prea mai dorm si am parte de reverii ca astea de mai sus.

2

the 2 o’clock sarcasm :X

am vazut in sfarsit project blair witch.
foarte misto, nu ma intereseaza carcotelile voastre. de fapt nu ma intereseaza carcotelile nimanui in general. carcotelile nu inseamna nimic, sint o pierdere de timp si de energie, o pierdere pe care nu mi-o mai permit, asa ca o sa trec peste.
cred ca o sa ma mai uit la el de vreo cateva ori. ceea ce imi aduce aminte de minunatele filme pe care le-am revazut obsesiv. parca sa zic ca sint doua la numar. beauty and the beast varianta disney si the virgin suicides. si nu, nu am un motiv pentru care in momentul in care vreau sa revad un film e obigatoriu unul din astea doua si nimic altceva.
in rest, maine am examen dar acum am o intrebare. oare toti oamenii aia se vor duce in iad?
dar eu… daca o sa ajung ca ei o sa ma duc si eu in iad?
oare merita sa faci asta stiind ca o sa te duci in iad?
nu inteleg ceva… niciodata nu mi-a placut lingvistica. nici-o-da-ta. poate doar aia generala. dar aia particulara, si in mod si mai particular aia romaneasca e dureroasa. in plus, nu inteleg. nu inteleg de ce ai face asta? de ce te-ai preta la inventii ciudate de care nici tu esti sigur si pe care NU LE POTI EXPLICITA!
pur si simplu… de ce?
don’t tell me ca limba este intr-o continua transformare si ca avem nevoie de oameni care sa inventarieze asta. pentru ca ei nu inventariaza.
ei transforma.
ei nascocesc.
ei se razboiesc in teorii si in idei diametral opuse.
ei imi manaca ficatii, nervii, energia, buna dispozitie prin pretentiile caraghioase pe car ele emit.
si mai iau si bani pentru asta.
sinteti niste caraghiosi si o sa va intoarceti de unde ati venit!!
da da da!!

3

Comment ça va?

La facultate e naspa. Nu ma duc la cursuri cand trebuie, si cand ma duc nu vin profii.

Sint obosita si dorm instantaneu de cum pun capul jos. Beau cafea si fumez mult, si mi se termina banii.

Apropos de bani, de o saptamana imi cumpar toate tampeniile de pe lume. Ma simt ca la 13 ani cand mergeam in tabere si ma trezeam cu multi bani la mine. (ma rog, treaba cu ‘multi’ e relativa rau) si ii cheltuiam pe toate prostiile ever.

Anticariatele din Bucuresti sint micul meu paradis. Am gasit carti misto la 50 de mii, am gasit carti si mai misto de la 1800 si ceva, ale unor poeti francezi la 1 milion si ceva. La primu’ salariu o sa sar pe o carte dintr-aia.

Cum naiba sa rezisti unei carti de 50 de mii?

Cum?

Mi-am luat zilele trecute o carte cu poezii de Blaga. Toate antumele, postumele si ineditele. Blaga e prea misto.

N-am chef sa detaliez. As putea sa scriu carti intregi despre ‘de ce-mi place mie Blaga asa de mult’.

Intr-o zi cand o sa am timp poate o sa scriu si o sa postez pe-aici.

In Cismigiu, multe ciori.

In metrou, multi oameni.

La facultate multi studenti si putini profesori.

Salate minunate la Springtime, pe langa Universitate.

Liniste mula la Biblioteca Nationala.

Mi-am luat billet la Deep Purple si astept sa vina luni un bun prieten care e la Constanta, si caruia mama o sa-i trimita bocancii mei la pachet.

Sper sa nu ma injure prea mult ca-mi cara ghetele prin trenuri, metrouri si autobuze.

Mi-e dor de pisicile mele.

Tare.