0

„pop-culture”

ce ma enerveaza asta cu „pop-culture”.
pop-culture = chestii pop-ulare consumate cu multa placere de pop-or.
fie ca e freud, kfc, blecher (man, este incredibil cit de „pop-culture” e mai nou max blecher. cred ca intr-o zin cineva ar trebui sa faca o analiza a mutatiilor „pop-culturiï” si sa-mi explice ce cataclisme s-au peterecut in creierii maselor, astfel incit l-au transformat pe blecher intr-un icon), south park, friends, diablo, esarfe colorate si orice vreti voi, e „pop-culture”.
„pop-culture” e peste tot.
„pop-culture” rulz the world si nicio revolutie nu o sa zdruncine vreodata regimu’ asta.
de la restaurantu’ ala teribil dintre unirii si universitate, „sheriff’s” cred, cu un cowboy de doua ori cit mine spinzurat desupra, pina la baruletzul din constanta care se cheama „doors” si deasupra caruia vegheaza ceea ce pare a fi un cap stilizat al lui jim morrison.
the end, ca am obosit sa scriu despre „pop-culture”, fiecare fraza e un efort supraomenesc.
mi se pare ca pur si simplu sint sufocata de cultura asta impestritzata care ma invadeaza.
urasc referentii culturali. sint atit de seci si mereu ma gindesc la ei ca la un castron mic de portzelan plin cu coji de seminte.

Reclame
3

Comment ça va?

La facultate e naspa. Nu ma duc la cursuri cand trebuie, si cand ma duc nu vin profii.

Sint obosita si dorm instantaneu de cum pun capul jos. Beau cafea si fumez mult, si mi se termina banii.

Apropos de bani, de o saptamana imi cumpar toate tampeniile de pe lume. Ma simt ca la 13 ani cand mergeam in tabere si ma trezeam cu multi bani la mine. (ma rog, treaba cu ‘multi’ e relativa rau) si ii cheltuiam pe toate prostiile ever.

Anticariatele din Bucuresti sint micul meu paradis. Am gasit carti misto la 50 de mii, am gasit carti si mai misto de la 1800 si ceva, ale unor poeti francezi la 1 milion si ceva. La primu’ salariu o sa sar pe o carte dintr-aia.

Cum naiba sa rezisti unei carti de 50 de mii?

Cum?

Mi-am luat zilele trecute o carte cu poezii de Blaga. Toate antumele, postumele si ineditele. Blaga e prea misto.

N-am chef sa detaliez. As putea sa scriu carti intregi despre ‘de ce-mi place mie Blaga asa de mult’.

Intr-o zi cand o sa am timp poate o sa scriu si o sa postez pe-aici.

In Cismigiu, multe ciori.

In metrou, multi oameni.

La facultate multi studenti si putini profesori.

Salate minunate la Springtime, pe langa Universitate.

Liniste mula la Biblioteca Nationala.

Mi-am luat billet la Deep Purple si astept sa vina luni un bun prieten care e la Constanta, si caruia mama o sa-i trimita bocancii mei la pachet.

Sper sa nu ma injure prea mult ca-mi cara ghetele prin trenuri, metrouri si autobuze.

Mi-e dor de pisicile mele.

Tare.