0

homeland

Încercare disperată de a-i explica lui A. că nu mănânc fructe de mare. Soldată, desigur, cu un eşec…

-N-ai spus că eşti născută la mare ?

Pentru o secundă chiar am vrut să-i povestesc despre Marea Neagră, despre clima aspră de acolo, despre vegetaţia cenuşie care împânzeşte toată Dobrogea. Despre apa din belşug care nu vindecă pe nimeni, care nu colorează câmpiile, o apă moartă.

Apoi am simţit că e în zadar. Poate că există o lege nescrisă ca oamenii să nu scrie şi să nu povestească vreodată despre acele locuri. Există locuri marcate pe hartă despre care n-ar trebui să vorbim, pentru că prin ele curge o esenţă maladivă greu de înţeles. Esenţă care de altfel se regăseşte în noi toţi, cei născuţi aici…

Reclame
0

Alt fel de tristeţe

Am fost de curînd hai-hui pe undeva prin zona asta frumoasă numită Dobrogea, zonă în care m-am născut şi de care, culmea, nu cred că o să reuşesc vreodată să mă despind definitiv. E ciudat, atîta umiditate aici, atîtea ape (mare, dunăre, lacuri) şi atîta uscăciune, mereu mi-a plăcut paradoxul ăsta de cînd am simţit cu adevărat că el există. Am fost undeva pe lîngă Tulcea, prin satele alea de pescari în care miroase a peşte pus la sărat (mereu îmi lasă gura apă), am pierdut vremea la o cherhana…
Şi mai e ceva care imi merge la inimă… Faptul că aici e o altfel de tristeţe. Nu e tristeţea aia nevrotică de capitală, slavă Domnului, nu. E o tristeţe ciudată, frumoasă. Perfectă pentru a te deprima într-un alt fel… Şi e linişte. Tristă şi ea…