0

Goluri

Recitit Patul lui Procust. Încă vreo 20 de ani şi nostalgicii vor destupa şampania centenarului. Felul în care totul este atât de actual îmi dă adevărate frisoane pe şira spinării. Exerciţiu dificil, dar care merită: să ne închipuim că romanul ar fi apărut ieri. Văd deja un potop de cronici favorabile şi de premii. În mod bizar, cititul în sincronie e încă o enigmă pentru mulţi dintre criticii noştri. Discrepanţe nebuneşti între gândirea critică din Franţa, unde structuralismul a lovit din plin şi gândirea critică din România, tributară istoriei literare. Asta se vede foarte bine şi în cvasi-ignoranţa pe tema avangardei româneşti sau în câmpii bătuţi cu graţie şi seninătate în aproape toate cazurile în care ea este evocată. Să scriem în continuare placheţele amuzante despre vieţile scriitorilor, cu amănuntele de culise delicioase, cu cancanurile aferente şi prieteniile celebre. Şi să uităm cu totul limbajul. Dar chiar de tot de tot.

Reclame
0

de prin Vest

Fatidicul an ’89 a ajuns mult prea târziu în Vest. Defomat, diluat până la dispariţia lui completă, a zburat ca o fantomă pe sub privirile celor de aici. Astăzi, înt-o epocă în care istoria şi memoria colectivă tind să dispară de tot, anul ’89 nu mai înseamnă nimic.

„Les pays de l’Est”, o etichetă sufocantă care, la mai bine de 20 de ani distanţă este mai vie şi mai sonoră ca niciodată. Ganiţele s-au deschis doar ca să fim siguri că înnebunim de tot.

Câtă răbdare dementă poate cineva să aibă pentru a explica ce-nseamnă astăzi România, cine suntem şi ce-am făcut din noi până acum, începând cu lucrurile elementare ca poziţia geografică şi numele capitalei?

„J’ai l’impréssion que les pays de l’Est ont été fortement russifiés…” şi încă o frază dementă pe care memoria mea nu a vrut să o asimileze, ceva cu „voitures communistes”. Între timp, cultura română în străinătate este prizoniera unor oportunişti de vază, a unor pseudo-specialişti candizi şi gentili care promovează o caricatură.

„Allez le voir…” i-am spus femeii, aproape plângând, „achetez-vous un billet d’avoin et réservez-vous un week-end en Roumanie”. Abia apoi mi-am dat seama de penibilul situaţiei, o situaţie cumplită fără ieşire.

O zi bună de citit Ignoranţa lui Kundera. A nu mai scrie nimic niciodată este literatura viitorului.