2

Dramă

Mă gândeam acum, stând pe salteaua care până mâine dimineaţă se va dezumfla, zdrobindu-mi oasele, că am abandonat cu totul literatura anglo-saxonă. Am goluri imense, hăuri de-a dreptul cam în toate domeniile, dar de englezi, germani, nordici, americani m-am îndepărtat cu bună ştiinţă şi fără să-mi pese.
Ce-i drept, orice literat, filolog, scriitor sau hibrid nedesăvârşit ca mine alege, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, să se formeze ori pe filiera anglo-saxonă ori pe cea romanică. Nu-i pun la socoteală pe ceilalţi care aleg altceva, ei sînt exotici şi trebuie să rămână aşa.
Totuşi, de câţiva ani buni sînt total pierdută. Cred că am o engleză de baltă pe care de fapt n-am vorbit-o niciodată pentru că nu mi-a păsat. Germană nu ştiu absolut deloc. Nimic, nimic, nimic… un gol enorm, un sentiment de frustrare absolut ori de câte ori mă gândesc la această limbă şi la această cultură. Nu am nici timpul, nici energia necesară să mă apuc s-o învăţ. Numai gândul că aş putea ‘’să mă apuc’’ de germană mă umple de o ruşine şi de un ridicol grozav(e)… Germana nu o începi la 23 de ani…
Pe de altă pare mă înnebuneşte gândul că citesc traduceri. Ar trebui să-i dau un brânci în cea mai mare viteză, pentru că altfel mi se deşiră mintea…
Am fost, de fapt, o fetiţă comodă. Am ales franceza. Acum mă voi tâmpi de tot, petit-dejunând pe terasă ‘’ un chocolat chaud et un pain au chocolat s’il vous plaît’’. N-o să fiu gravă şi serioasă, o să fiu doar uşoară ca un fulg, cu un accent de franţuzoaică care o să calce în picioare limba mea maternă. Şi cam atât…

Reclame