0

Lecturi şi alte chestii

Stau eu şi mă gîndesc, în timp ce mă rog să termin totuşi facultatea vara asta şi nu la iarnă, la sacii de cărți pe care-i am acasă şi din care n-am citit nici măcar jumătate. Tot felul de cărţi uitate prin rafturi, încoțopenite acolo doar ca să nu fie duse la anticariat, adunătoare de praf şi acarieni. Majoritatea literatură română, căci maica-mea a strîns ca un hîrciog harnic tot ce-a putut. O grămadă de scriitori interbelici pe care nimeni nu-i mai citeşte azi, poate doar studenţii de la Litere, d-ăştia ca mine care cică ar trebui să privească altfel problema literaturii, bla bla. Mă mai gîndesc şi la anii în care au apărut cărţile respective, în care toți autorii ăştia chiar erau la modă, chiar erau citiți. Cum o fi fost oare cînd a apărut Toate pânzele sus! ? Citesc pe net tot felul de mărturii ale nostalgicilor din vremurile alea, despre cum citeau ei nu ştiu ce cărți de Ioana Postelnicu (cine naiba a mai citit în ultima vreme o carte de Ioana Postelnicu? Cred că n-am auzit niciodată numele ăsta rostit pe viu) sau de Ileana Vulpescu (chiar maica-mea m-a bătut la cap toată vara, văzînd că o luasem la pas cu Cella Serghi, să citesc Arta Conversației, că e cartea ei de suflet, că a citit-o într-o noapte, etc. )

Eu cred că toți scriitorii ăştia uitați prin biblioteci ar trebui recitiți, revalorificați. Mai cred şi că ar trebui reeditate multe cărți, că ar trebui traduşi odată toți sacii ăştia de cărţi (multe din cărți sînt chiar mişto), că ar trebui integrați în circuitul universal. Poate aşa o să sa se spulbere şi mitul că avem o literatură minoră. Mă deranjează circuitu’ ăsta închis, mă deranjează că încă nu există profesionalism, că pe prea puțini preocupă problema literaturii române în context universal, şi chiar şi-atunci cînd mai răsare cîte unul e imposibil să nu se lovească de sobrietatea academică dusă cîteodată la extreme. Nu mai vorbesc de studenții de la Litere care sînt nişte moluşte şi care nu au şi nici nu vor avea vreodată o viziune macro… ce-i drept nici nu eşti format în sensul ăsta, deci na… sîntem încă departe.

Reclame
5

Cărţi

Azi am făcut săpături prin bibliotecă şi am găsit o grămadă de chestii minunate de care n-am mai auzit vorbindu-se, decît vag şi în contexte imbecile. Dintre multele cărţi pe care sper că cineva din familia mea le-a citit (deşi cred că de la maică-mea am căpătat obiceiul de a cumpăra cărţi pe bandă rulantă, chit că n-am timp să le citesc pe toate) tre’ să amintesc una monstrous de groasă de Ileana Vulpescu cred, Arta conversaţiei, vreo două de Tatulici printre care Ceainicul de argint pe care-o începusem într-o vacanţă fiind la bunici (cred că de-acolo am şi cărat-o), vreo trei de Cella Serghi (despre care o să scriu în scurt timp, dacă tot e sesiune măcar să mă laud cu ce citesc deşi n-ar trebui), cîteva de Cezar Petrescu (nu-mi mai amintesc ce profesor pe la şcoli l-a cam desfiinţat- o să cercetez dacă avea sau nu dreptate), cîteva de Mihail Sebastian, în fine, am o bibliotecă mare şi mişto. Şi da, mă laud oricînd şi la orice oră cu ea. Bibliotecă în care nu mai am loc şi care s-a prelungit şi îmbogăţit în ultimii ani, de cînd am început să-mi strîng alocaţiile şi să mi le dau pe cărţi.
În rest, mîine o să număr şi prima restanţă din viaţa mea de student (mai e necesar să le reamintesc toturor că mi-a mîncat zilele?) pentru că nu mă duc.
Mai voiam să mai zic ceva… despre Disney şi Pixar şi animaţie dar m-am plictisit şi mi-e somn.

Ah, btw…

Se mai poate da de domnişoara Denisa Cîrlomăneanu?

Răspunsul este, în general, nu. Dacă vrei să dai de mine în perioada asta tre’ să ai un motiv bine întemeiat şi să ştii cum să acţionezi.
Aviz amatorilor de identităţi duble-triple-cvadruple şi aşa mai departe, degeaba vă faceţi 1000 de nickname-uri şi coaceţi strategii peste strategii, ştiu eu cine-mi sînteţi.