0

Calaful, califul şi pilaful

Când eram mai mică, aveam şi eu, ca mulţi alţii, pick-up şi viniluri cu poveşti. Ei, când ascultam « Lampa lui Aladin » gândul îmi zbura aiurea la tot felul de bunătăţi de mâncare, la prăjituri delicioase, la fructe zemoase şi la minunatul pilaf cu pui al maică-mii. Pilaful ăsta mă cam urmărea într-o veselie, de la începutul poveştii până la sfârşit.

Acum, după ani şi ani, când am regăsit gurmanda poveste pe internet, numai ascultând primele replici, iar mă gândesc numai la baclavale şi la alte nebunii. Normal, de vreme ce actorii ăia minunaţi vorbesc ca şi când ar fi cu toţii la un maaaaare ospăţ, şi printre două trei îmbucături şi gâturi de cine ştie ce lichior-limonadă mai bagă şi câte o vorbă despre Aladin. O tortură !
Ia poftiţi la poveşti !

Reclame