2

literatura “de plenară”

Dar vai, în ce hal m-am săturaaaaat de fantomele comunismului care încă bîntuie meleagurile române. Nu, chiar nu vrau să iau în discuţie argumentul cum că “atîta timp cît nu s-a făcut dreptate lumea tot o să pomenească despre…” . Aiurea.

Eu am obosit de toată virulenţa asta cu care se contestă chiar şi la douăzeci de ani după ce s-ar fi încheiat, regimul comunist. Există o obsesie a anumitor personaje. E frica de a nu uita cumva ororile regimului. Pentru că da, ororile regimului vor fi în scurt timp uitate. Anii trec, generaţiile se schimbă. De aici efortul ăsta supraomenesc de a fixa cît se poate de bine toate datele în memoria noastră, respectiv a “tinerilor” care chiar n-au trăit nimic din vechiul regim.

Să dau doar un exemplu pe care-l trăiesc pe pielea mea la final de facultate. Cursul le literartură postbelică ţinut de Eugen Negrici. Curs pe parcusul căruia asist la o demonizare ce-I drept în termeni foarte estetici a anilor trecuţi de pînă în ’89. Demonizare care începe să fie repetitivă, obositoare şi pe alocuri nedreaptă. Demonizare pe parcursul căreia sînt acuzaţi tot felul de scriitori care pe lîngă faptul că acum sînt oale şi ulcele, ar fi trecut să slugărească în folosul partidului. Am să reţin (din multele chestii percutante, să zicem) felul în care este complet terfelit Geo Bogza, scriitor care culmea, a scris şi altceva în afară de “Cartea Oltului”. Ba chiar nişte poezie mişto. Dar desigur, de cînd sînt eu avocatul lui Geo Bogza? Apoi frate-su, Radu Tudoran, care deşi a rezistat fără să se alinieze curentului prin romanele lui de aventuri tot a adus un prejudiciu literaturii, pentru că a creat iluzia că “se poate”.
Mă deranjează. Sînt doi autori (dintre cei mulţi, inutil să îl mai menţionez pe Sadoveanu care s-a devalorizat de tot) care fie sînt efectiv prost studiaţi (vezi exemplul de mai sus), fie efectiv nici naiba nu îi mai baga în seamă.
Departe de mine pledoaria pentru activităţile lor propagandistice. Whatever, eu vreau doar un ochi lucid care să trateze OBIECTIV problemele astea. El nu există.
Ceea ce mă face să mă întreb, logic, oare cum o să sune examenul? Oare ce-o să fiu nevoită să fac ca să îl trec? Evident să zic cît de naşpa e Bogza şi restul şi cît de naşpa îs şi ăia care oarecum s-au strecurat. În concluzie: o literatură de plenară. La zid cu ea!!!!!!!!!

Reclame