2

Despre cum se nasc monştrii

Cum aş putea să-mi scot din minte toate vocile stridente care m-au ciuruit de-a dreptul zilele trecute în metrou? E aşa o chestie absolut nemaipomenită. Eram în metrou la o oră la care e foarte aglomerat. Stăteam pe scaun şi mă gîndeam la nu ştiu ce, cînd deodată mi-am pierdut gîndurile, mi-am ridicat privirea şi am simţit primele lovituri. Eram înconjurată de oameni care vorbeau. Doi cîte doi sau în grupuri de mai mulţi, în jurul meu se vorbea frenetic. Oamenii ăia nu se opreau. Cuvintele cugreau în cascade, unele peste altele, se suprapuneau, se anulau unele pe altele, se transformau împreună într-un monstru. Voci de bărbaţi, voci de femei, voci de copii, groase, piţigăiate, şoptite, frumoase, melodice, toată gama de voci existente pe acest pămînt, toate simultan lucrau la monstru. Şi acum mă sperii gîndindu-mă că eram singura care asista la spectacolul ăsta grotesc. La un momentdat chiar mi s-a făcut rău. Mă gîndeam că am toate şansele să mă ridic de pe scaun şi să mă prăbuşesc acolo, în mijlocul lor. Prima victim a polifoniei de metrou. Vocile alea au ucis şi ultima mea amintire a sunetelor armonioase. M-au ucis. Aproape că m-au ucis. Aproape că era să mor… Cred că în viaţa mea n-am să uit experienţa asta.
Dincolo de toate, e clar că sindromul Bucureşti e deja pe fond psihic în cazul meu…

Later edit: Acum se bat în capul meu frînturi din Odiseea, din Ignoranţa lui Kundera şi din condiţia scriitorilor români din exil. Ş vreau acasă atît, dar atît de tare…

Reclame
0

Pamuk şi Kundera

Azi în metrou, un copil micuţ, tuns frumos, îmbrăcat frumos dar cu hainele murdare cerea un leu în stînga şi în dreapta. Un tip s-a aplecat spre el, şi-a dat jos ghiozdanul şi a scos dinăuntru trei eugenii şi un măr. După ce le-a luat şi a mulţumit, faţa i s-a destins şi s-a transformat într-un zîmbet. Instantaneu, cu eugeniile într-o mînă şi mărul în cealaltă a luat-o la goană înspre capătul metroului, lăsînd să plutească în urma lui cinci hîrtii de un leu ca cinci fulgi.

Voiam de fapt să scriu ceva simpatic despre personajele feminine din romanele lui Kundera (şi-aşa blogul ăsta e o lălăială, ce-ar fi să mă străduiesc să nu mai fie?) sau despre relaţia dintre text şi imagine în Evul Mediu oriental (aplicat grosolan pe Pamuk… he he…) dar o las pe altă dată.