6

dracii

Nu inteleg de ce naiba oamenii din ziua de azi si-au pierdut minimul simt al delicatetii. Adica, cum o fi frate dupa ce ai venit la 4 dimineata si ai cotrobait prin intuneric dupa haine si alte timpenii, dupa ce gasesti patul plin cu lucruri care nu-s ale tale, dupa ce intr-un final incerci sa te culci (nu mai conteaza cum) sa se trezeasca cineva la 7 dimineata si sa bubuie cuptorul cu microunde, sa-l chitzaie, sa-l foloseasca de vreo 3 ori (chitzaieli cind il programezi, vijiit in timp ce merge, chitzaieli de atentionare cind se termina programul)… cum o fi? a?
Am citeodata sentimentul ca o sa clachez psihic la modul CEL MAI GROAZNIC. Feriti-va de mine!
In alta ordine de idei, nu stiu ce sa ma fac cu viata mea. Pur si simplu vreau sa stiu ca am mostenit o avere uriasa care mi-ar asigura traiul atit cit ma mai tine. Vreau sa-mi petrec tooooot restul vietii stind si citind chestii pe care vreau eu sa le citesc atunci cind vreau. Ma omoara planificarea sulii cu cine-a gindit-o–-> FRATE, ai gindit-o prost, nu ti-a iesit, pur si simplu pune-ti pistolul la timpla si do society a favor. Adica cine naiba se poate impaca cu gindul ca in data X la ora X o sa facem X chestie la facultatea vietii. E absolut aberant, facultatea asta e de departe cea mai mare tzeapa a vietii mele. Termin anul 2 si n-am ramas cu nimic, ar trebui sa fac literatura franceza si NU am ajuns inca la Balzac (fratilor, asta a scris saci intregi de carti, cum dracu’ poti face Balzac la scoala? E strigator la cer, cum sa dai examen din Balzac cind probabil o sa faci 2 cursuri si alea trase de par, o sa-mi fie o rusine la examenele care vor urma in primul rind de mine ca sint convinsa ca n-o sa am timp sa citesc, si in al doilea rind de idiotii care si-au batut joc de tot ce-nseamna sistemul universitar actual.) La Hugo, la poetii simbolisti, la Sartre, Camus si Dumnezeu stie citi or mai fi.
Ok revenind la cai verzi pe pereti, ziceam ca imi doresc din suflet sa mostenesc peste noapte o avere colosala, sa stiu ca am timp sa citesc si sa scriu ce vreau…
Ca o paranteza mi-am luat de la biblioteca niste chestii simpatice-foc:Bohumil Hrabal- O singuratate prea zgomotoasa, Kundera- Viata e in alta parte (de-abia astept) si Gombrowicz- Cosmos. Niam-niam-niam…
A si inca ceva… la cit rahat pluteste in jur nu pot sa-mi explic cum de mai pot oamenii sa mai scrie carti in ziua de azi… adica n-ai nevoie de un mediu in care sa domneasca linistea si sa stii ca nu trebuie sa te scoli la nush ce ora ca sa indeplinesti niste obligatii cretine?
brrrrr…

Reclame
0

„pop-culture”

ce ma enerveaza asta cu „pop-culture”.
pop-culture = chestii pop-ulare consumate cu multa placere de pop-or.
fie ca e freud, kfc, blecher (man, este incredibil cit de „pop-culture” e mai nou max blecher. cred ca intr-o zin cineva ar trebui sa faca o analiza a mutatiilor „pop-culturiï” si sa-mi explice ce cataclisme s-au peterecut in creierii maselor, astfel incit l-au transformat pe blecher intr-un icon), south park, friends, diablo, esarfe colorate si orice vreti voi, e „pop-culture”.
„pop-culture” e peste tot.
„pop-culture” rulz the world si nicio revolutie nu o sa zdruncine vreodata regimu’ asta.
de la restaurantu’ ala teribil dintre unirii si universitate, „sheriff’s” cred, cu un cowboy de doua ori cit mine spinzurat desupra, pina la baruletzul din constanta care se cheama „doors” si deasupra caruia vegheaza ceea ce pare a fi un cap stilizat al lui jim morrison.
the end, ca am obosit sa scriu despre „pop-culture”, fiecare fraza e un efort supraomenesc.
mi se pare ca pur si simplu sint sufocata de cultura asta impestritzata care ma invadeaza.
urasc referentii culturali. sint atit de seci si mereu ma gindesc la ei ca la un castron mic de portzelan plin cu coji de seminte.

4

obsedata mica!!!!!!!

Eu sint o obsedata mica.

Si nu sint deloc originala, si nici nu vreau sa fiu. Sint un cliseu de la cap la coada si viata mea, de cand a inceput ea cu adevarat, e pur si simplu un sir lung de obsesii. Un sir iiiiinfinit de referenti culturali ai unor epoci, unele dintre ele de mult timp apuse, altele in plina desfasurare.

Pacatul este ca, fiecare emotie obsesiva o traiesc la extrem. Imi place un lucru, si nu pot sa-l tin doar pentru mine, trebuie sa urlu peste tot pe unde pot, sa le impartasesc tuturor ce am descoperit, ca si cand nimeni n-ar avea habar.

Domnilor, e al dracului de trist, dar sint un Columb incredibil de intarziat.

Sa recapitulam atat cat ma mai tine memoria.

In clasa a sasea am facut o obsesie din Nirvana.

Imi trageam casete de la unii si de la altii, ma zbateam pentru ele (nici nu cred ca aveam calculator pe vremea aia), decupam ca tampita articolase cretine din reviste de cacat, articolase care apareau o data sau de doua ori pe an, cand se implineau dreq stie cati ani de la moartea sau de la nastera lui Cobain sau de cand a aparut Nevermindu’.(in ’91, cand aveam 3 ani, cum as putea sa uit asa ceva).

Mergeam la salile de net cu un caiet de romana si copiam in doua ore ca disperata versuri cu pixuri colorate.

Ma uitam la unplugged in NY si plangeam. Le innebunisem pe colegele mele de generala intr-un asemenea hal incat intr-o zi de vara cand au venit in vizita la mine, m-au rugat sa le spun ‘’povestea lui Kurt Cobain”. Ok, am aberat eu pe-acolo la greu, de la nastere pana la moarte (cred ca daca mi-as fi invatat si lectiile pentru scoala in stilul ala eram un mic geniu) de la copil pana la nevasta-sa, de la morfina pana la dureri de stomac fara sa uit de fenomenu’ grunge. Oricum am aberat in zadar pentru ca niciuna dintre fostele mele colegele de generala n-a apucat-o pe drumul asta al dezmatzului total.

Dar dupa-aia mi-am luat si tricou cu Nirvana.

Cand am ajuns in liceu am fost obsedata de Lacrimosa, dupa-aia printr-a zecea am fost obsedata de Jim Morrison.

La partea cu Morrison a fost mai chill, nu-mi aduc aminte toate detaliile, stiu ca scriam articole despre Doors in revista scolii, ca mi-am facut rost de toate concertele si albumele si alte tampenii ever, poze la greu, si ca am citit An American Prayer si ca pierdeam noptile citind pe wikipedia istoria vietii lui si a trupei si asa mai departe. De la Morrison am ajuns la Aldous Huxley si la William Blake. Am fost la biblioteca judeteana special ca sa-mi iau Jerusalem, ditamai cartzoaia din care am citit la greu si n-am inteles niciun rahat, dovada ca nici azi nu-mi mai aduc aminte despre ce dreq era vorba in poemul ala fluviu-mistico-ezoteric.

Daca vorbim de obsesii tre’ sa vorbim si de filme si de faptul ca am avut o perioada (pe cand inca nu eram asa cinefila disperata) in care ma uitam numai la filme cu Johnny Depp. Pe banda rulanta. Nici nu vazusem clasicele. Nu stiam alte filme. Doar alea cu Johnny Depp. Dupa-aia am gasit si cantecelul stupid de pe youtube cu ‘’Johnny Depp you’re deep i’d like to watch you when you sleep’’ si asa mai departe, venit ca un porumbel al pacii din cer sa-mi incununeze apogeul obsesiei.

In materie de literatura am avut si inca mai am o singura obsesie pe care nu am dezvaluit-o inca, pentru ca pur si simplu mi se pare prea de tot sa umblu cu carti in mana si sa rog oamenii sa citeasca ASTA pentru ca e geniala si pentru ca merita citita. In primul rand ca nici dreq n-ar citi carti de dragul meu, si in al doilea rand puterea mea de convingere e 0.

E vorba de Milan Kundera, si de felul in care astavara dupa bac am avut vreo 3 escapade la librarie si mi-am cumparat vreo 6 carti de el. Am citit in prostie numai Kundera astavara, maica-mea deja de cate ori intru in librarie imi scoate cate un Kundera din raft.

Delicios, ce pacat ca in curand n-o sa mai am ce citi de Kundera.

Nevermind, pentru ca de cand am inceput facultatea ii dau cu Vian.

Vian este urmatorul Kundera, atentie mare!!!!

Probabil ca am ratat o tona de episoade obsesive manifestate in 19 ani de viata bittersweet, DAR…

  

…eu nu mai tin minte de cand n-am mai trait o asemenea emotie ascultand o melodie.

Cam ca asta, asta de mai jos.

Dupa cum imi innebunesc mai nou prietenii, melodia asta chiar are o forta majora, venita din alta dimensiune.

Doamne, daca-as putea sa ridic un altar pentru fiecare sentiment extrem.

…lumea asta e prea mica…

va multumim pentru atentie….