0

balene ucigase si Eraserhead

Daca cineva-si inchipuia ca o sa imi ia mult timp pina la urmatorul cosmar…
Pe linga faptul ca ieri am avut o zi groaznica, nici nu am putut sa dorm pina pe la ora 5 dimineata (atit arata ceasul cind m-am uitat ultima oara). De cind am adormit insa a inceput distractia…
Eram undeva intr-o tabara de fizica (!?) cu multi fosti colegi de generala. Tin minte ca nu fusesem la ceea ce se predase, asa ca am venit doar la lucrarea finala de laborator. Cind am ajuns, laboratorul era sinistru, nu erau becuri, numai luminari aprinse ca sa avem lumina. Imi amintesc ca m-am asezat intr-o banca. Nu aveam foi, nu aveam nimic la mine. A venit intr-un tirziu si profesorul. Era un om mic de statura, cu parul alb, cu ochelari si grasut un pic. Se uita ciudat la mine pentru ca nu ma mai vazuse. Eu imi uitasem parfumul acasa si cind l-am vazut l-am intrebat „nu va suparati, puteti sa-mi imprumutati si mie parfumul dumneavoastra? eu l-am uitat pe-al meu acasa”. Asa ca tipul se duce intr-o camera din spatele laboratorului si vine cu o sticla maricica de forma cilindrica. In sticla era parfum care avea culoarea cognacului. L-am luat si am inceput sa-mi parfumez foile de examen de care intre timp facusem rost. Dupa ce l-am inapoiat, exact linga mine a aparut parfumul meu, moment in care toata sala a inceput sa urle si sa ma faca mincinoasa… Intr-un final s-au calmat, au venit subiectele. Am rugat pe cineva sa-mi explice mai inainte ce aveam de facut pentru ca nu stiam exact… Erau vreo 4 formule cu ajutorul carora determinai niste LITERE cu care mai apoi trebuia sa rezolvi un REBUS… Eu am prins repede mecanismul si am inceput sa rezolv subiectele numai ca la un momentdat mi-a dat ceva de genul „nu trebuie sa te gindesti mereu la moarte” si a fost freaky, m-am speriat, am inceput sa pling, m-am ridicat si am spus ca eu nu pot sa rezolv mai departe pentru ca simt ca voi afla niste lucruri ingrozitoare.
M-am ridicat si am iesit afara. „Afara” era undeva pe malul marii iar in fata mea era o barca si multi oameni se indreptau spre ea pentru a merge sa viziteze un monument. M-am suit si eu in barca, barca a plecat in larg, foarte departe, pina la o statuie care se afla de fapt pe fundul marii, iar din apa nu iesea altceva decit o mina de barbat cu niste linii fine. Toti din barca s-au pozat iar apoi barca s-a intors pe alta ruta. Fara sa-mi dau seama, barca facea turul statiunilor sudice si eu trebuia sa ajung in Costinesti unde ma astepta Radu. Numai ca m-am dat jos unde nu trebuia, adica in Vama. Dupa ce am pus piciorul pe nisip mi-am dat seama ca nu sint unde trebuie, numai ca nu ma mai puteam intoarce in apa. Marea devenise agitata si exact in stinga mea, la tarm, printre valuri se zbatea o balena ucigasa dintr-aceea colorata in alb si negru. Se zbatea foarte tare si mi se facuse foarte frica, nu puteam sa intru in apa pentru ca stiam sigur ca m-ar fi omorit pe loc. La un momentdat un val mare a ridicat-o la orizontala si a izbit-o de nisip, pe burta. Mie imi era frica sa nu cada peste mine si sa ma striveasca. Imediat dupa ce a cazut, a deschis gura larg, i-am vazut dintii si a fost pe punctul de a inhatza de picior un copilas mic, blond, care mergea dezorientat pe plaja. Eu l-am luat in brate repede si am inceput sa fug cu el pe nisip, in directia opusa balenei, pina cind mi-a iesit in cale un domn care mi-a luat baietelul din brate si mi-a multumit.
Am decis sa ma intorc la balena, se strinsese foarte multa lume in jur, si o auzeam (cel mai cumplit sunet din viata mea…) cum respira cu greutate. Aproape ca ma innebunea respiratia aia greoaie, cind a inceput sa urle, urletele ei erau ca un plins sinistru de copil mic… Am inceput si eu sa urlu si sa pling si sa-i rog pe oameni s-o omoare cineva pentru ca nu mai pot. Apoi am plecat de pe plaja, l-am sunat pe Radu, l-am intebat unde este, mi-a spus ca e „la semafor”. L-am intrebat in cit timp ajunge si el mi-a amintit ca nu sint in Costinesti, ci in Vama si ca trebuie sa ma duc la statia de microbuze sa vad daca mai circula ceva pina in Costinesti. Era noapte deja, pe drumul catre statie numai ciudati… Am ajuns intr-un final, m-am urcat in microbuz si am stat de vorba cu soferul, rugindu-l sa ma atentioneze cind ajungem in Costinesti pentru ca e noapte, sint dezorientata si m-am mai dat o data jos unde nu trebuia…
Iar astazi nu fac nimic, nu cursuri nu nimic. Ordine in camera si daca am timp ma duc la BCU.

Reclame
0

elephant

M-am hotarat sa-l vad dupa ce am rasfoit o revista a liceului de acum cativa ani (nota: e vorba de CNMB) si dupa prima jumatate deja ma pregateam sa-l opresc. Biensur, cred ca e reactia standard la filmul asta. Interesant ca Elephant e inca un film care m-a pacalit, dupa Pan’s Labyrinth (Pana in ultimul moment am crezut ca faunul e the mastermind si implicit the bad guy si ca de fapt toate probele fac parte din strategia lui de pacaleala… ce e si mai trist e ca sint 100% convinsa ca fix asta a vrut si regizorul. Ce sa zic, i-a iesit…).

 Ce m-a enervat cel mai rau la filmul asta? Ca nu am stiut cum sa-l abordez si ca m-am asteptat clar la altceva. Cred ca de-acum incolo o sa citesc cate o recenzie serioasa inainte de fiecare film pe care vreau sa-l vad.

Revenind la Elephant, filmul e sec rau de tot dar foarte bine gandit.

Mi-a placut la nebunie schimbarea de perspectiva, secventa aia cand se intersecteaza 3 dintre personaje (e vorba de fotograf, blond si tipa cu ochelari) pe holul liceului reluata de 3 ori din unghiuri diferite (faza e cu foarte mult schepsis) si mai ales secventa in care e filmat jocul unuia din copiii-criminali care in opinia multora face ca tot filmul sa fie previzibil. Secventa aia e nodul de legatura cel mai important, fara ea filmul ar fi complet ratat, pentru ca incarcatura de la sfarsit nu ar fi sustinuta de nimic si ar face (abia in cazul asta, in rest nu poate fi vorba de asa ceva) nota discordanta.

Personajele nu sint stereotipuri dar nici nu sint dezvoltate, si e si normal devreme ce un film ca asta e cam tricky. In sensul ca nu stiu cat de mult conteaza filmul in sine ca exercitiu cinematografic cat conteaza impactul moral pe care vrea sa-l genereze.

E absolut verosimil faptul ca doi pusti nebuni pot sa lichideze un liceu intreg, pentru ca moartea poate sa vina oricand, de oriunde.

De fapt, mie mi-a adus aminte de o problema care ma chinuie de ceva vreme, si anume daca intr-o societate in care pedeapsa capitala nu exista merita sa-ti petreci resul vietii in inchisoare dupa ce omori, sa spunem, o mana de oameni foarte importanti (eventual cu varianta “Merita sa-ti petreci restul vietii in inchisoare stiind ca ai scapat posteritatea de niste imbecili?”).

Una peste alta, eu nu ma grabesc sa fac asta, multumesc filmului pentru ca mi-a reactualizat dilema asta atat de filosofica si ma pun la un nou film.

Data viitoare o sa fie Suspiria, pentru ca de mult ma tot tin sa vad un horror chipurile bun. In realitate, secretul meu e ca mereu imi iau teapa cu filme de genu’ asta. Ori sint efectiv foarte proaste, ori pur si simplu nu rezist la ele…