0

Studenţimea şi ale ei organizaţii

De aici: http://www.uniunea.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=51&Itemid=62

Reclame
0

Acum 300 de ani

mavrogheni

Acum fix 300 de ani (cică aşa spun istoricii) pe tronul Ţărilor Române se instalau fanarioţii. Incredibil cât de bine a prins balcanismul la noi şi cât de bine s-a conservat. Şi dacă mă gândesc şi mai bine, 300 de ani e o perioadă cumplit de scurtă iar cei 200 în care n-am mai fost balcanici cu acte e şi mai cumplită. Dar ce să mai vorbim despre faptul că România de sine stătătoare n-are nici măcar 100 de ani ?! Sîntem încă tineri…

0

timpul meu interior

Trezita de vreo 3 ori, incepand de la 6.30 cind G. cotrobaia prin camera noastra mica dupa monede de 1 euro ca sa-si plateasca autobuzul pana in oras, mi se pare ca plutesc. In franturile de somn de dupa plecarea lui am visat pe un fost prieten din copilarie cu care ma jucam in fata blocului, am visat carti de tarot cu semne ciudate, negre, imperecheate… Mi-as dori sa-mi aduc aminte exact desenele si semnificatia lor, dar nu pot.
Acum o luna incercam sa ne cumparam un bilet low-cost pentru cateva zile in Londra dar exact inainte sa facem rezervarea, internetul a picat iar cand a revenit ne-am dat seama ca sintem mult prea superstitiosi amandoi ca sa mai incercam sa plecam in vacanta. In mod clasic, niciun avion nu s-a prabusit in ziua aia…
De aici ne-am gandit amandoi in aceeasi secunda – caci dupa-aia ne-am povestit gandurile, obligati de acea ghicitoare a gandurilor celuilalt pe care o practicam de cand ne-am cunoscut – ca habar n-avem de ce acum sintem aici in Franta si nu undeva intr-un elefant de beton de prin cine stie care oras (chiar asa, Bucuresti sau Constanta) din Romania. In fond nu noi alegem locul in care ne aflam, pentru ca de multe ori e ca si cand sintem aruncati acolo de o mana invizibila, o mana care se distreaza sa ne plaseze cine stie pe unde…

-Tu te rends compte? Demain on peut etre au Canada…ou n’importe ou… mi-a zis, si apoi s-a cutremurat, ca si cand ar fi crezut cu tarie in toate astea.

Dar atunci ce se intampla cu oamenii care raman acolo, in tara lor? Care nu o parasesc niciodata… pe ei nu-i agata niciodata mana invizibila, de ce?

-Parce-qu’apres on serait trop melange, et quelqu’un aime encore l’idee de „pays” et d’ „identite nationale”.

Da dar toate astea vor disparea nu? Nu mai e mult pana atunci, ceva o sa se intample si mana se va infuria si va amesteca totul…

-Oui, c’est pour ca qu’il faut essayer de rester toujours ensemble…

Asta a fost atunci, deocamdata mana e calma si nu ne vede, ne-am luat bilete de avion pentru Romania, eu sa-mi dau licenta, el sa fie langa mine…
Dar cine stie ce va urma…
Melodie de ascultat dupa

0

mama ce meci!

let me put it straight: nu-s microbista.

dar meciul de azi a fost de coma. pur si simplu nu pot sa-mi explic cum reuseste echipa asta a turciei asemenea meciuri. absolut hilar… numai turc sau croat cardiac sa nu fi fost. brrrrrrr, i’m allready goosed.

pe de-o parte asta e frumusetea fotbalului, pe de alta parte turcia poate sa-si ia adio de la finala. oricum speranta mea cu privire la finala e sa nu vad italia. oh boy!

ah da, si daca tot sint la capitolu’ fotbal, imi pare rau de nationala noastra. mai trist e ca nu e nicio tragedie, sint obisnuita cu asemenea rezultate, mai ales la fotbal 🙂 .